Lisboa, cum ar zice portughezul, este capitala Portugaliei, aflata pe coasta de vest a tarii, unde raul Tejo se varsa in Oceanul Atlantic si este un oras cu un farmec aparte, cu un amestec de stiluri arhitecturale, cu bulevarde mari, dar si stradute inguste, majoritatea in panta si pavate cu piatra cubica, unde multe case au fatadele decorate cu faianta traditionala de sorginte maura.
Acest oras, cu o istorie extrem de zbuciumata, ca a intregii tari, a trecut prin multe tragedii (cea mai grava fiind in 1755 – cutremur, tsunami si incediu devastator), dar si-a revenit miraculos si atrage milioane de turisti anual, ce nu se satura de aceste locuri, pentru ca are atat de multe de aratat.
Inima orasului este Baixa, adica Orasul de Jos, iar cel mai vechi cartier al orasului este faimosul Alfama – adica cea mai tipica locatie pentru cultura portugheza (alfama este un nume imprumutat din araba – Al-hamma – fantana), iar aici se afla singurele case care au rezistat aproape intacte acelui cutremur cumplit.
Sunt foarte multe monumente si locuri de vizitat si clar nu ne-au fost suficiente cele 6 zile pline, dar am plecat cu sufletul impacat, pentru ca am reusit sa vizitam foarte multe dintre ele si ca ne-am creat amintiri deosebite. Speram sa revenim si sa descoperim si celelalte minunatii ale acestei tari.
Da, sunt multe obiective frumoase, interesante si incarcate de istorie, iar pe cateva dintre ele vi le voi insira mai jos (ca daca vi le-as prezenta in detaliu, ar trebui sa scriu o carte), alaturi de cateva poze si 3 filmari scurte, insuficiente de altfel, pentru a va transmite energia si sentimentele traite la acolo, in frumoasa Portugalie.
O sa incep relatarea cu locurile din apropierea Lisabonei, unde am vizitat:
Orasul regal Sintra, unde Palatul National Pena – o constructie extravaganta, in culori vii – rosu si galben, combinand multe stiluri arhitecturale, cu o gradina superba – nu poate fi ratat, acesta facand parte din patrimonial mondial UNESCO inca din 1995.
Este o cladire impresionanta, incarcata de simboluri la tot pasul si cu o istorie legata de a Romaniei: Infanta Antonia, fiica lui Ferdinand al II-lea al Portugaliei, cel care a transformat ramasitele manastirii de aici intr-o rezidenta de vara pentru familia regala portugheza, a fost mama lui Ferdinand I al Romaniei.
Tot in Sintra am vizitat si Regaleira Palace – o cladire extravaganta a sec. al XX-lea, construita de un architect italian, unde se afla un mausoleu plin de simbolism mistic – majoritatea simbolurilor facand o referire constanta la francmasonerie, ordin din cadrul caruia facea parte si proprietarul – Antonio Augusto Carvalho Monteiro –, un labirint de tuneluri pe sub parc (cu pesteri si grote).
Proprietatea este sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, iar cea mai frapanta parte o reprezinta Fantana Initiatica, un turn care intra in pamant printr-o scara spiralata, cu 9 etaje si 139 de trepte, ce coboara 27 de m si unde galeria de tuneluri subterane te conduc catre cele patru iesiri: Portalul Gardienilor, Fantana Neterminata, Grota Estului si Cascada Lacului. Parcul palatului, extrem de exotic si intins – cca 4 ha, contine multe specii de plante si pomi, dar si statuete, o capela, carari secrete si fantani.
De aici, sunt 20 km pana la Cabo da Roca – extremitatea vestica a Europei, o zona superba, cu munti stancosi si plaje salbatice, de o frumusete aparte si unde am trecut in cateva minute de la caldura, peste 30 de grade si mult soare la ceata, frig, vant si intuneric.
Intr-o vreme se credea ca aici se termina pamanul, cerul unindu-se cu apa, oamenii fiind inghititi de infinit. “Acesta este locul unde se termina pamantul si incepe marea.” (spunea poetul portughez Luis de Camões).
Plajele superbe si exclusiviste din apropierea Lisabonei: Guincho, Sesimbra sunt in apropiere de Cascais (una dintre cele mai populare si exclusiviste statiuni turistice din Lisabona).
Aici am putut zari si proprietatea celebrului Cristiano Ronaldo, dar tot aici, pentru o scurta perioada, a avut casa si scriitorul Mircea Eliade.
Extrem de aproape de Cascais nu am ratat nici Boca do Inferno (Gura Iadului): o prapastie situata pe stancile de pe litoral, unde apa de mare are acces la zona cea mai adanca a prapastiei si loveste puternic peretii stancosi.
Valurile care se sparg la gura pesterii au aparut inca din 1856, cu imagini in miscare in filmul britanic “A Sea Cave Near Lisbon”.
Inainte de a va introduce in Lisabona, unde va vom prezenta, intr-o ordine aleatorie, zone si obiective pe care am mai reusit sa vizitam, adaug aici un video, tocmai pentru a va transmite putina energie portugheza, prin muzica strazii si cateva poze.
Manastirea Jerónimos (construita din dorinta regelui Manuel I) este locul unde Vasco da Gama si-a petrecut ultima noapte inainte de a pleca in expeditie in India, dar si somnul de veci, pentru ca tot aici este si inmormantat. De asemenea, biserica de langa manastire te lasa fara suflare.
Turnul Belem – cu o inaltime de 35 m stil gotic-manuelin (constructie militara pentru supravegherea intrarii in portul orasului; pe celalalt mal s-a aflat una identica multi ani pana la prabusirea ei), ca si Manastirea Jerónimos – ambele inscrise pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO din 1983.
Castelul São Jorge – un castel maur, ce se afla pe cea mai inalta colina a orasului. Turistii se pot urca in turnuri sau plimba pe zidurile de aparare, avand privelisti uimitoare asupra Lisabonei. Tot aici se afla si o Camera Obscura unde printr-un sistem de lentile si oglinzi se pot vedea in timp real majoritatea obiectivelor turstice din oras.
Ascensorul Santa Justa, din cartierul Baixa (a fost proiectat de Raoul Mesnier du Ponsard – nascut in Porto, din parinti francezi, el fiind ucenicul lui Gustave Eiffel), a functionat initial pe baza motorului cu aburi, dar din 1907 a devenit electric. Cabina acestuia se ridica 45 de metri, apoi turistii pot urca pe o scara din fier in spirala pana pe terasa (daca nu este temporar inchisa pentru mentenanta, cum a fost cat am fost noi acolo…), locul de unde se poate vedea tot orasul.
Apeductul Águas Livres (ce aproviziona Lisabona cu apa potabila), construit in sec. al XVIII-lea, la ordinul regelui João al V-lea: cursul principal acopera18 km, dar intreaga retea de canale ajunge la cca 58 km.
Podul Vasco da Gama – cel mai lung pod din Europa (17,2 km), traverseaza raul Tajo, inaugurat in 1988, proiectat sa reziste unui cutremur mai puternic decat cutremurul din 1755 (8,7 pe scara Richter) dar si unor rafale de vant cu viteze de pana la 250 km/h.
Monumentul descoperirilor – construit dupa modelul unei caravele – este un monolit impresionant care infatiseaza figurile proeminente din era portugheza a descoperirilor: Vasco da Gama, Pedro Alvares Cabral, Magellan (adica Fernando Magalhaes).
Piata comerciala – Praça do Comércio – una dintre cele mai spectaculoase piete publice din Lisabona, ce a aparut in cadrul planului de reconstructie de dupa 1755, initiat de catre primul-ministru Marquês de Pombal, este incadrata pe o parte de estuarul raului Tejo, iar pe alta de Arcul Rua Augusta – ce este o cladire asemanatoare cu Arcul de Triumf, construit pentru a comemora tocmai reconstructia orasului dupa 1755, unde statuia regelui José al Portugaliei se afla in mijloc.
Catedrala Santa Maria Major, este cel mai vechi locas de cult din Lisabona (fatada dateaza din sec. XII, cand aceasta a fost ctitorita de primul rege al Portugaliei – Afonso Henriques), cladire in care regasim multe stiluri arhitecturale. In arcada bisercii se afla 3 morminte gotice, iar in capela principala se afla chiar mormantul Regelui Afonso.
Biserica Sao Domingos – monument national, ce dateaza din 1241, ce la un moment dat a fost cea mai mare biserica din Lisabona, unde se celebrau nuntile regale portugheze. Biserica a fost deteriorata de cutremurul din 1531 si aproape complet distrusa de cel din 1755. Dupa reconstructie, in 1959, biserica a fost devastata de un incediu cumplit ce a durat 6 ore pentru a fi stin; doi pompieri si-au pierdut viata si multe picture si statui deosebite au fost total distruse. Restaurarea a lasat semnele incendiului vizibile si sunt coplesitoare.
Biserica si Manastirea Carmo, un edificiu acum fara acoperis, a fost construit intre 1389 si 1423 la ordinul lui Nuno Alvares Pereira, conducator al armatei portugheze (al doilea ca importanta ierarhica dupa rege). Din pacate, acelasi devastator cutremur din 1755, a adus-o in imposibilitatea de a mai fi restaurata. In prezent, cladirea gazduieste Muzeul Arheologic Carmo si aici puteti descoperi tot ceea ce este mai valoros in Lisabona in materie de situri istorice si religioase.
Statuia Cristo Rei –are ca model Statuia lui Christos din Rio de Janeiro si este situata in Almada, un oras legat de Lisabona prin Podul 25 aprilie. Statuia in sine are 28 m inaltime, iar la baza ei se afla o capela.
Daca tot am mentionat Podul 25 aprilie – Ponte 25 Abril – a carui constructie a inceput la 5 noiembrie 1962, fiind inaugurat la 6 august 1966, va pot spune ca acesta leaga Lisabona de Almada si are o lungime de 1.013 m. Denumirea initiala a fost Ponte Salazar, dupa dictatorul aflat la conducerea tarii si care a ordonat contruirea lui. Actuala denumire a primit-o dupa rasturnarea acestuia, prin Revolutia Garoafelor din 25 aprilie 1974. Acest pod suspendat este comparat cu podul Golden Gate din San Francisco, datorita culorilor si design-ului similar.
Parcul Eduardo VII – numit in cinstea regelui Angliei cu scopul de a intari legaturile dintre cele doua tari, este situat langa piata Marques de Pombal, de unde statuia acestuia supravegheaza intregul oras.
De aici se poate porni pe Avenida da Liberdade, spre zona Rossio (unde intalnim gara din zona, un teatru si piata, cunoscuta si sub numele de Piata Pedro al IV-lea), acesta fiind un bulevard strajuit de multi copaci, unde se afla majoritatea magazinelor de lux, dar si palate ale secolului al XIX-lea si constructii Art Nouveau.
De neratat sunt si calatoriile cu tramvaiul, caci in Lisabona este o intreaga retea de tramvaie vechi, pe stradutele extreme de inguste unde ai senzatia unui impact iminent la fiecare coltisor, trecatorii fiind nevoiti sa se lipeasca de peretii cladirilor, pentru a nu fi acrosati. Aveti un scurt video aici, care cred ca va va incanta.
Funicularul Bica este cel mai simplu mod de a ajunge in cartierul Bairro Alto de pe străzile de dedesubt, deoarece navighează pe unul dintre cele mai abrupte dealuri din Lisabona.
De asemenea, nu va pot spune cat am fost de impresionati de florile, pomii sau arbustii intalniti: cel roz-mov, de provenienta din Brazilia este de o frumusete aparte si se numeste Bougainvillea – “Floarea de hartie”.
Mercado da Riberia (o banala piata de fapt) este un loc superb, sclipind de curatenie, impartit in doua: adica o piata de legume, fructe si flori, dar si un loc de luat masa, unde poti incerca toate mancarurile portugheze traditionale, dar unde le poti gasi si pe cele internationale. Chiar ne intrebam daca piata Obor din Bucuresti va putea fi vreodata la fel de curate, dar ne-am raspuns rapid: “- NUUUUUU, CLAR NU!!!”
Si daca tot a venit vorba de produse traditionale, sa stiti ca am incercat si noi cateva: Bacalhau (peste cod gatit in multe stiluri), sardine la gratar, Pasteis de Nata (pateuri dulci cu crema de ou si scortisoara) sau Travesseros de Sintra (tot pateuri dulci, dar cu o crema fenomenala de migdale). Parerea noastra este ca portughezii sunt experti in patiserie, fara sa facem vreo comparatie cu alte tari…
Am mancat si intr-un tramvai-restaurant si nu ne-a placut doar arhitectura, design-ul si decorurile, ci si mancarea si servirea. De asemenea, la categoria bauturi, nu am ratat Vinho Verde – vin din provincia Menho, pe care l-am degustat pe barca ce ne-a plimbat cateva ore de-a lungul raului Tejo, Vinho de Porto, un vin deosebit din regiunea Porto, Ginja (lichior de cirese) baut in paharele dulci de ciocolata, dar si Sangria cu foarte multe fructe proaspete.
Pe scurt, noroc ca seara ne racoream si odihneam in piscina de pe acoperisul hotelului, ca altfel nu am fi putut sa ne pornim in fiecare dimineata la ora 8 sau 9, sa batem orasul si sa ne intoarcem seara pe la orele 19-20, abia taraindu-ne dupa atata umblet pe strazile in panta, prin biserici, parcuri, muzee etc.
A fost obositor intr-un fel extrem de placut si absolut uimitor totul.
Nu regretam decat ca s-a terminat, parca mult prea repede….
Semneaza, calatorii de serviciu, Dana si Mughi
Ca de fiecare dată , descrierile și imaginile se completează perfect . Cred că dacă ai persevera și ai activa pe Youtube ai putea trăi doar din asta . Plus că vă completați minunat și vă place să călătoriți .
Cu tot dragul aștept următoarele impresii de călătorie !
Multumesc pentru aprecieri Lucian. Nu cred ca as putea trai doar din articole de genul asta, ca nu abordez subiecte cu cautare (manele, operatii estetice si alte prostii ) Scriu insa pentru noi si prietenii nostri si daca reusim sa le aducem o bucurie, pentru noi este suficient.
Cu siguranta vor veni si alte articole.
Imbratisari cu drag!
Suuuuperb ! Dana, mi-ai daruit o seara minunată. Talentul tău de povestitor m-a facut sa nu pot întrerupe lectura, excelent susținută de poze si filmulețe. Mi-au plăcut conexiunile turistice cu locurile ce amintesc de personaje din istoria noastră (Regele Ferdinand Întregitorul, a cărui mama a fost principesă portugheză). Aș adăuga aici că si Carol al II-lea, primul dintre copiii Regelui Ferdinand, s-a retras tot în Portugalia, unde a si murit în aprilie 1953. Dar mai importanta decât mentiunea aceasta este cea care-l amintește pe Mircea Eliade, care si-a trait disperarea, dupa ce fusese demis de la Ambasada României, pe străduța dorului, aflata pe atunci într-un mic sătuc de pescari de lânga Lisabona (Cascais). M-am bucurat vazând într-una din pozele tale casuța în care a locuit (în asteptarea vizei pentru Franța) Mircea Eliade. In jurnalul său portughez, el descrie lungile sale plimbări pe străduța aceea spre ocean si spre Gura Iadului, care-l chema sa pună capat disperării. Destinul a facut sa nu se întâmple, iar noi sa citim cu nesaț scrierile sale. Mulțumesc, Dana, pentru ca mi-ai adus aminte de această carte… FELICITARI !
Apreciez foarte mult fiecare cuvant pe care mi-l daruiti si a va face o bucurie inseamna enorm pentru mine. Chiar daca este un blog personal, unde adun amintiri despre calatorii, despre ce pictez, crosetez, creez sau scriu impresii comice si triste pe marginea unor diverse subiecte reale din lumea ce ma inconjoara, pentru mine acesta reprezinta micul meu univers, unde toti prietenii mei sunt bine primiti. Ma bucur ca si dl. Darnu ii calca pragul si ca se simte bine acolo, iar daca plecati incantat dupa fiecare vizita, bucuria mea este si mai mare. Poate ca nu reusesc sa scriu foarte des, dar cuvintele blande si pline de incurajare si sustinere ale prietenilor mei au fost tot timpul un imbold de a face mai mult si mai bine. Va imbratisez cu mult drag!