Noi suntem dornici sa vizitam multe locuri deosebite si sa ne imbogatim cunostintele despre acestea, dar si despre oameni si fapte. De aceea, am inceput noul an cu o vizita in Londra la Imperial War Museum, mai exact pe data de 4 ianuarie 2024. Colectiile muzeului includ arhive de documente personale si oficiale, fotografii, materiale de film si video si inregistrari de istorie orala, o biblioteca extinsa, o colectie mare de arta si exemple de vehicule si avioane militare, echipamente si alte artefacte. Muzeul este finantat din subventii guvernamentale, donatii caritabile si generarea de venituri din activitati comerciale, cum ar fi vanzarea cu amanuntul, acordarea de licente si publicatii. Intrarea generala este gratuita la IWM London, ca la toate muzeele nationale, si doar expozitiile specifice necesita achizitionarea unui bilet. O sa va ofer destul de multe detalii despre muzeu, tocmai pentru ca am considerat ca ar fi pacat sa omit mare parte dintre ele, toate fiind deosebit de interesante si utile.
Asadar, am aflat ca la 27 februarie 1917, Sir Alfred Mond, deputat liberal si prim-comisar de lucrari, i-a scris prim-ministrului David Lloyd George pentru a propune infiintarea unui Muzeu National al Razboiului. Aceasta propunere a fost acceptata de Cabinetul de Razboi la 5 martie 1917, iar decizia a fost anuntata în The Times pe 26 martie. Astfel, a fost infiintat un comitet, prezidat de Mond, pentru a supraveghea colectia de materiale care urmeaza sa fie expuse in noul muzeu cu sediul la Londra.
Acest comitet al Muzeului National al Razboiului si-a propus sa colecteze materiale pentru a ilustra efortul de razboi al Marii Britanii, impartindu-se in subcomitete care examineaza subiecte precum armata, marina, productia de munitie si munca de razboi a femeilor. Dorinta comitetului a fost ca exponatele sa reflecte experienta personala, pentru a preveni colectiile sa devina relicve moarte. Sir Martin Conway, primul director general al muzeului, a spus ca exponatele trebuie „sa fie vitalizate prin contributii care exprima actiunea, experientele, vitejia si rezistenta indivizilor”.
Gazduit initial in Crystal Palace din Sydenham Hill, muzeul a fost deschis de catre regele George al V-lea pe data de 9 iunie 1920, unde Sir Alfred Mond s-a adresat regelui in numele comitetului, spunand ca „s-a sperat ca muzeul sa fie atat de complet incat toti cei care au luat parte la razboi, oricat de obscur ar fi fost, vor gasi in el un exemplu sau o ilustrare a sacrificiului pe care ei l-au facut” si ca muzeul „nu a fost un monument de glorie militara, ci o inregistrare a ostenelii si a sacrificiului”. Am pastrat aceasta justificare tocmai pentru a se intelege clar obiectivul acestui muzeu si a nu se crede ca promoveaza violenta. Ba din contra, chiar se doreste a se prezenta raul facut omenirii de catre razboaie sau orice fel de alte conflicte violente.
In perioada mai-iunie 1940, lipsa de echipamente a armatei britanice a făcut ca optsprezece dintre piesele de artilerie ale muzeului să revină la serviciul militar. Totusi, muzeul a refuzat să returneze unele obiecte istorice, cum ar fi un tun naval de la HMS Lance (care a tras prima lovitura a Marii Britanii din Primul Razboi Mondial) sau o arma a marinarului Jack Cornwell, castigator al Crucii Victoria.
Pe 31 ianuarie 1941, muzeul a fost lovit de o bomba care a cazut asupra galeriei navale. Un numar de modele de nave au fost avariate de explozie si un hidroavion Short Type 184 a fost distrus. In timp ce a fost închisa publicului, cladirea muzeului a fost folosita pentru o varietate de scopuri legate de efortul de razboi, cum ar fi un garaj de reparatii pentru autovehicule guvernamentale, un centru pentru prelegeri de aparare civila privind precautiile impotriva raidurilor aeriene si o scoală de instruire pentru stingerea incendiilor.
In 1966, cladirea Southwark a muzeului a fost extinsa pentru a oferi depozitarea colectiilor si alte facilitati, prima extindere majora a muzelui, ce a inclus și un cinematograf special construit.
In 1967, muzeul a achizitionat o pereche de tunuri navale de 15 inch, ce au fost expuse permanent in afara muzeului. Achizitia acestor tunuri a determinat muzeul sa caute sa achizitioneze si o turela tripla de 6 inch, care să fie reprezentativa pentru o serie de clase de crucisatoare britanice. Acest lucru a dus in cele din urma la conservarea crucisatorului usor al Marinei Regale HMS Belfast, care a devenit o filiala a muzeului in 1978 si despre care voi face o postare cat de curand, pentru ca este un obiectiv extraordinar de interesant.
Mai tarziu, in 1968, pe 13 octombrie, muzeul a fost atacat de un incendiator, Timothy John Daly, care a provocat prejudicii in valoare de aproximativ 200.000 de lire sterline, fara a lua in calcul pierderea cartilor si documentelor de neinlocuit. Acesta a fost condamnat la doar patru ani de închisoare.
Prima faza a lucrarilor la cladirea Southwark a inceput in 1986 si s-a finalizat in 1989, iar lucrarea a inclus transformarea a ceea ce era anterior curtea spitalului intr-o piesa centrala a galeriei de expozitii mari. Aceasta galerie prezenta un parter consolidat (pentru a suporta greutatea exponatelor foarte grele), un mezanin la primul etaj si un balcon de vizionare la etajul al doilea. In acest spatiu au fost plasate tancuri, piese de artilerie, vehicule, muniție și avioane din Primul Război Mondial pana la Razboiul Falkland. Aceasta prima faza a costat 16,7 milioane de lire sterline (din care 12 milioane de lire sterline au fost furnizate de guvern), iar muzeul a fost redeschis de regina la 29 iunie 1989.
In septembrie 1992, muzeul a fost tinta unui atac al IRA impotriva atractiilor turistice din Londra. Doua dispozitive incendiare au fost gasite intr-o galerie de subsol, dar au fost stinse de personalul muzeului, inainte de sosirea pompierilor si au produs doar pagube minore.
In anul 2000, faza finala a reamenajarii Southwark a fost finalizata si dezvoltarea a inclus instalarea Expozitiei Holocaustului a muzeului, care a fost deschisa de regina la 6 iunie 2000. Aceasta a fost prima expozitie permanenta dedicata Holocaustului intr-un muzeu din Regatul Unit si dezvoltarea sa a durat cinci ani la un cost de 5 milioane de lire sterline.
Inainte de reamenajarea din 2013–2014, subsolul a fost ocupat de galerii permanente din Primul si al Doilea Razboi Mondial si de conflictele de dupa 1945. Parterul cuprindea atrium, cinematograf, spatii de expozitie temporara si facilitati pentru vizitatori. Primul etaj includea mezaninul atriumului, facilitati de educatie si o galerie permanenta, Secret War, care explora fortele speciale, spionaj si operatiuni ascunse. Etajul doi a inclus balconul de vizionare a atriumului, doua galerii de arta, o zona de expozitie temporara si expozitia permanenta Crime impotriva umanitatii. Etajul trei a gazduit Expozitia Holocaustului permanenta, iar etajul al patrulea, un spatiu pe acoperis boltit, a gazduit Galeria Lord Ashcroft.
In august 2019, muzeul a anuntat planuri de a cheltui peste 30 de milioane de lire sterline pentru un nou set de galerii pe doua etaje la locul sau din Londra, care acopera Holocaustul si importanta acestuia in al Doilea Razboi Mondial. Galeriile s-au deschis in octombrie 2021 pentru a inlocui expozitia permanenta deja existenta.
Colectia de exponate a muzeului include o gama larga de obiecte, organizate in numeroase colectii mai mici, cum ar fi uniforme, insigne, insemne si steaguri (inclusiv un steag al Uniunii de la capitularea britanicilor din 1942, dar si altul gasit printre epavele World Trade Center in urma atacurilor din 11 septembrie), amintiri personale, suveniruri si diverse, cum ar fi arta din transee; ordine, medalii si decoratii; echipament militar; arme de foc si munitie, munitie, arme cu tais, bate (unele din transee) si alte arme si vehicule, avioane si nave. De asemenea, muzeul detine colectia nationala de arme de foc moderne (inclusiv un pistol automat detinut de Winston Churchill).
Colectia de munitie include piese de artilerie care au participat la batalii notabile, cum ar fi tunul folosit in timpul actiunii din 1914 de la Néry si echipamente capturate de la fortele inamice.
Colectia de vehicule a muzeului include un autobuz folosit de forțele britanice în Primul Razboi Mondial, dar si o serie de vehicule folosite de feldmaresalul Montgomery in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Colectia de avioane a muzeului include avioane care se remarca prin raritatea lor, cum ar fi singura Royal Aircraft Factory RE8 completa si originala care exista si unul dintre cele doua avioane de atac TSR-2 care au supravietuit.
Colectia navala a muzeului include HM Coastal Motor Boat 4 si un submarin mic HMS XE8. În 2012, muzeul a raportat că detine o colectie de 155.000 de obiecte, dar si 357 de vehicule și avioane.
Colectia de sunet a fost deschisa publicului in iulie 1977 si dimensiunea acesteia este de cca 37.000 de ore, detinand 33.000 de inregistrari sonore, inclusiv inregistrari ale martorilor conflictelor din 1914, dar si alte înregistrari realizate de BBC in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Asadar, acest muzeu este un loc incarcat de istorie, dar sentimente dureroase te vor coplesi vazand exponatele si citind detaliile ingrozitoare ale acestora, reamintindu-ti ce distructiv poate fi omul cand considera ca violenta este solutia diferendelor sau este manat de dorinta de putere sau imbogatire.
Copleșitor ! Rămâi fără cuvinte doar citind. Probabil că acolo rămâi si fara respiratie, iar concluzia cu care îți inchei postarea ar merita sa fie scrisa pe frontispiciul oricărui muzeu militar din lume. Bravo, Dana ! Mă uimești de fiecare data cu talentul tău de scriitoare. Felicitari !
Va multumesc mult pentru cuvintele deosebite! Ma bucur sa am cititori ca dvs. Nu am multi abonati, dar pe mine ma intereseaza calitatea si nu cantitatea (numarul) acestora. Ma straduiesc sa postez articole care sa transmita ceva: informatii, sentimente, senzatii, zambete sau lacrimi. Vreau ca postarile mele sa lase ceva in urma!