Nu stiu ce va spune voua cuvantul REGAL, dar mie mi se pare ca trebuie asociat cu ceva special, distins, elegant, plin de istorie, de simboluri, in concluzie ceva unic!
Asadar, aflu, acum cateva saptamani, ca la Palatul Stirbei va avea loc un ”Targ regal de handemade” si cum incerc si eu sa-mi fac loc timid in aceasta tagma, zic ca e musai sa-l vizitez macar din doua motive: 1. sa vad ce se mai lucreaza (si cam care sunt preturile) si 2. sa vizitez si eu acest palat necunoscut mie.
Zis si facut, vine weekend-ul, se face ora 17.00 si plec inspre locul cu pricina. Abia asteptam. Imi imaginam deja ceva, clar prea frumos, dar asa sunt eu: imi place sa visez cu ochii deschisi! Ma apropii si totusi parca devin nesigura… Mai arunc odata ochii in telefon, cautand anuntul din online, mai verific strada si numarul, nu de alta, dar parca nu semana a palat ceea ce era in curtea respectiva. Un banner si un fel de bodyguard ce se plimba indiferent prin curte imi dau un pic de curaj si intru. Usile, extrem de scorojite, stau sa cada, la fel ca si geamurile lor crapate si pe care e mai bine sa nu le atingi. Cu inima stransa, intru! Bezna. Aproape totala. Si frig! Destul de frig! Parca afara era mai placut! Intai apare un hol mare, rece si intunecat, apoi unul mai mic, unde primul expozant pusese un fel de veioza-reflector!?! Nu inteleg inca ce se intampla, dar imi continui drumul: aceeasi situatie, adica o camaruta mai mica, apoi una mai mare, inca una mica si cam atat! Cativa artisti zgribuliti, cu paltoanele pe ei, majoritatea in picioare, pentru ca sunt doar cateva scaune, cu mese mici, meschine, pe care sunt inghesuite multe lucruri, in marea lor majoritate frumoase si chiar prea ieftine, stau in frig, pe intuneric. Doar ici-colo isi iteste capul cate o veioza-reflector, pe care unii o imprumuta de la altii, asadar prelungitoarele iti pun piedica la tot pasul, un calorifer electric pus in intersectie, in speranta ca ar putea incalzi macar un pic camerele inalte, reci si deplorabile. Senzatia pe care am avut-o? Mi-a fost mila! De ei, de noi, de toti, de tara asta si de ce a mai ramas frumos din ea!
Da, locul a fost superb, candva! Acum e la limita prabusirii. Ne mandrim ca a fost un palat si atunci spunem ca evenimentul este regal! Doamne! Sa fugim mai repede din el, ca tot regal vom muri daca ne prinde vreun cutremur chiar si de numai 3 grade pe Richter.
Lucrurile expuse: frumoase! Se vindeau ieftin, ca nu cred ca-si scoteau macar banii pe materiale. Munca a fost doar placerea lor! Si totusi ma intreb daca au mai si platit chirie pe mesele mizerabile, asezate in conditiile unui depozit de la margine de oras. Ca daca da, nu stiu ce a fost in capul lor sa accepte!
Targul ”regal” cu iz de taraba de piata mizera mi-a lasat un gust amar! A fost suficient sa pasesc inauntru si sa realizez ca este radiografia la scara a modului in care este perceput artistul in aceasta tara! Felul in care au fost tratati cei ce au vrut sa-si expuna arta si talentul a egalat cu un scuipat intre ochi. Aaaaa, ba nu! A fost un scuipat pe care probabil s-a platit si chirie! Sa fie primit!