Anul acesta, auzind intamplator intr-o reclama la radio, numele unei cantarete extraordinare, dar si cuvintele Festival Brezoi, am decis, dupa multe deliberari, sa merg, impreuna cu iubitul meu, la un festival de blues, de care nu mai auzisem pana atunci. Adica habar n-aveam ca in Romania exista asa ceva!
Aprofundand cercetarile pe subiect, am descoperit ca acest Festival Brezoi se afla chiar la a III-a editie, ceea ce reprezenta inca o bila alba, pe langa cele oferite de mine din start pentru cei cativa invitati speciali. Desi imi place acest gen de muzica, nu sunt la zi cu informatiile, mai ales in ceea ce priveste cantaretii din Romania si de aceea ne-am decis greu daca sa mergem sau nu. Au mai fost evident si intrebari sau nedumeriri legate de conditiile de campare etc. Si totusi, am decis: MERGEM!!!
In paranteza fiind spus, imi dau seama ca prin acest articol nu voi putea transmite exact noianul de sentimente si stari ce ne-a lovit acolo, dar voi incerca macar. Daca veti citi aceste randuri, ar fi bine sa ascultati, pe fundal, ceva muzica blues, pentru a va relaxa si a trai momentul!
Da, ca foarte multi participanti, simteam ca eram acolo in mod special pentru Beth Hart – o cantareata uluitoare din toate punctele de vedere: voce, interpretare, traire, aparitie scenica, emotie, viata… Este minunat cand realizezi ca esti contemporan cu o persoana geniala ca ea si ii poti urmari cariera in timp real! Beth a facut un concert minunat, razand, plangand, cantand (voce si pian), dar mai ales povestindu-ne momente tragice sau fericite din viata ei (cantecele compuse de ea in fiecare asemenea etapa a vietii ei nefiind decat o evadare si o usurare). Am plans odata cu ea si am trait fiecare melodie la intensitate maxima!!!
O stare de bucurie, amestecata cu tristete si lacrimi am experimentat si in ultima seara, la concertul lui Oscar Benton! Un om ce pare usor doborat de ani, dar in care clocoteste un vulcan de dorinta de a canta si de a impartasi! Am cantat, am dansat si ne-am simtit extraordinar alaturi de el, dar am si lacrimat, intelegandu-i neputinta si parerea de rau ca nu mai este tanar, pentru a ne oferi in continuare momente extraordinare ca acestea. Un om care, desi se deplaseaza mai greu, s-a intors la un bis pe care nu vroia sa-l mai incheie, in exaltarea si incantarea spectatorilor. Nici noi nu vroiam sa-l lasam sa plece: vedeam ca se simte extraordinar si ca nu-i vine sa se rupa de langa noi, iar noua ne era greu sa-l lasam sa plece, tematori ca poate nu va mai avea puterea sa se intoarca vreodata…
Am mentionat doar cei doi mari artisti de la Festival Brezoi, doar pentru ca am simtit ca meritau o atentie deosebita. De fapt, dupa cele 4 zile de festival, am realizat ce formatii de blues – absolut extraordinare – exista printre noi. nu pot nominaliza pe nimeni, pentru ca nu as putea sa omit pe nimeni. Toti, fara exceptie, ne-au incantat auzul, ne-au uimit si ne-au facut fericiti. Evident ca imi doresc sa-i reascult si cu siguranta asta voi face. M-am bucurat sa descopar existenta unor trupe de blues compuse din tineri extrem de talentati, ce nu vor lasa genul acesta de muzica sa dispara vreodata. Trecerea de la cantaretii sau trupele consacrate la cei in prag de ascensiune sau chiar in prag de afirmare, a fost placuta, fara sa simtim vreo diferenta intre ei si am trait cu aceeasi placere si intensitate fiecare nota si am tinut ritmul cu fiecare dintre acestia.
Festivalul a fost reusit nu doar prin participarea atator oameni talentati, dar si printr-o organizare deosebita. Faptul ca de la o editie la alta numarul participantilor a crescut a obligat practic organizatorii sa gaseasca solutii pentru foarte multe probleme. Clar au existat si imperfectiuni (dar ce este perfect?), insa sunt convinsa ca anul viitor va fi mult mai bine, iar in anii urmatori si mai bine. Cert este ca am avut un camping multumitor, conditii perfecte sa mancam, sa bem, sa cantam, sa dansam si sa ne relaxam, ba chiar pot aduce in discutie si personalul medical din zona, deoarece am avut o mica problema de sanatate si am ajuns atat la spitalul din Brezoi, cat si la cel din Ramnicu Valcea. Am descoperit in aceste locuri sunt niste oameni deosebiti, mult mai calmi decat cei din Bucuresti, atenti, profesionisti desavarsiti, in care am avut toata increderea si care s-au purtat exemplar si carora nu stiu daca le-am multumit indeajuns (ca ma grabeam sa nu pierd ceva din festival!).
Daca ma va intreba cineva ce altceva mi-a mai placut la acest festival, in afara de muzica aceasta speciala, as raspunde, fara sa stau pe ganduri: OAMENII! Atunci cand m-am hotarat sa merg la acest festival nu m-am gandit si la oamenii care vor veni acolo. Nu mi-am dat seama ca este ceva atat de important. Dar este! Am descoperit, chiar din prima zi, ca ma simt uimitor printre oamenii de buna calitate. Am fost aproape consternata sa constat ca printre noi, in aceasta tara, exista astfel de oameni si chiar m-am intrebat: “Oare unde stau ei ascunsi intre festivale?” Si asta pentru ca nu prea intalnesti asemenea oameni pe strada in viata de zi cu zi. Desi era un amalgam de varste (de la copii pana la batrani), asta nu deranja pe nimeni. Am observat, per total, ca media de varsta era mult mai ridicata decat la concertele cu muzica comerciala si asta chiar mi-a placut. Ma simteam prea bine printre ei. Am observat ca nimeni nu-si facea griji ca i se va fura ceva (la scena erau anunturi de genul: s-a gasit un portofel, s-a gasit un telefon scump etc!), ca-si vor pierde ceva sau ca li se va intampla ceva rau. Nu au existat incidente, poiana in care avea loc festivalul ramanea curata in fiecare noapte, pentru ca la finalul concertului fiecare se ocupa de gunoiul propriu, nu am auzit copii plangand (toti erau veseli si se simteau in largul lor), nu am vazut batrani jigniti sau impinsi (ca in Bucuresti), ci doar persoane in varsta care pareau mai tinere decat multi dintre noi: cantau, dansau, radeau si mai ales radiau de fericire si relaxare!
In final am sa va spun un secret: Nu-mi mai este frica sa imbatranesc, daca atunci cand se va intampla asta, eu voi fi ca ei. Oamenii pe care i-am intalnit aici sunt: educati, placuti, melomani, calmi, relaxati si fericiti pentru ceea ce au fost (aratand asta prin haine sau tatuaje), dar si pentru ceea ce sunt si cat de bine se simt la aceasta varsta!
Pentru ca experienta aceasta m-a facut sa ma simt spectaculos, am promis ca nu voi mai rata nicio editie a acestui festival, caruia ii doresc o viata cu mult mai lunga decat va fi a mea! De aceea, suntem in cautare de prieteni care-si doresc sa ne insoteasca anul viitor in campingul Open Air Blues Festival Brezoi: 23-26.07.2020!!!
Cu adevărat, a fost excelent. Am mers de la prima ediție și nu voi rata nici măcar una. ‘Nebunie’, extaz, ‘curcubeu’ de stări și trăiri.
Toate cele bune!