Swanage – Poole – excursie de poveste (partea a II-a)

Am intarziat putin cu partea a II-a a excursiei noastre, dar va aduc aminte ca dupa prima parte am cam ramas pe apa (hehe), adica pe vasul Fortuna, cu care ne indreptam catre Swanage, orasel ce se afla la est de golful Swanage, capatul estic al insulei Purbeck, adica la cca 10 km sud de Poole.

(La coborare de pe vasul Fortuna batea putin vantul, dar apoi a fost o vreme superba, cu mult soare)

 

Promontoriul nordic al golfului este format din creta, cel sudic din calcar Purbeck, iar argilele Wealden, mai moi, formeaza golful si valea in care se afla orasul. Eroziunea naturala a format coloane de-a lungul si la capatul promontoriului nordic, in special remarcabilele stanci Old Harry. Prin procesul de exploatare au fost descoperite fosile din epoca dinozaurilor in roca locala, iar linia de coasta si golful Swanage ce formeaza Coasta Jurasica a fost inclusa in Patrimoniul Mondial, fiind un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Stancile si carierele de la vest de Swanage ofera locuri excelente pentru escalada pentru pasionati.

De asemenea, Golful Swanage are un mediu extraordinar pentru o gama larga de sporturi nautice, inclusiv inot, caiac, canotaj, navigatie, windsurfing si jetski. Scufundarile au loc sub diguri si la epavele de coasta din apropiere. Swanage este considerat de multi ca fiind casa scufundarilor britanice, fiind unul dintre cele mai populare locuri de antrenament in apa de mare pentru cursurile si cluburile de profil, iar scoala de scufundari de pe dig a fost prima scoala de scufundari din Marea Britanie.

Desi pescuitul este probabil cea mai veche industrie a orasului, exploatarea carierelor a fost importanta pentru oras si zona locala inca din secolul I d. Hr. In timpul ocupatiei romane, aceasta industrie a crescut, marmura distinctiva Purbeck fiind folosita in scopuri decorative in cladiri, unele situate chiar si in Londra. Cand romanii au parasit Marea Britanie, exploatarea carierelor a incetat in mare parte pana in secolul al XII-lea.

Ideea ca Swanage ar putea deveni o destinatie turistica a fost incurajata pentru prima data de un deputat local, William Morton Pitt, la inceputul secolului al XIX-lea, care a transformat o vila din oras intr-un hotel de lux. Hotelul este renumit pentru ca a fost vizitat in 1833 de Printesa Victoria, care urma sa devina regina. Cladirea a fost ulterior redenumita Royal Victoria Hotel, iar acum cladirea a fost transformata in apartamente, acolo functionand de asemenea un bar si un club de noapte.

In timpul sezonului estival, multi oameni sunt atrasi de peisajul frumos al orasului, de plaja si de alte atractii locale ce includ calea ferata cu aburi Swanage (aparuta in 1885) restaurata, debarcaderul victorian Swanage si Rezervatia Naturala Nationala Durlston Country Park.

Noi nu am avut mult timp la dispozitie pentru a vizita orasul, dar atat cat am reusit sa vedem ne-a placut foarte mult: un oras la malul marii, cu arhitectura specifica, unde majoritatea drumurilor duc catre mare, dar iata ca unele duc si la gara, unde abia asteptam sa apara trenul cu aburi in care sa ne urcam, pentru a face o scurta calatorie catre Wareham – Castelul Corfe.

Ne-am entuziasmat foarte mult urcand in trenul cu aburi si pe drum am admirat peisajele, dar am fost atenti si la sunetele si aburii ce invaluiau trenul, cu care parca ne intorceam in timp, noi venind din viitor.

 

 

Am ajuns in Gara Corfe Castle, adiacenta centrului satului, ce este o gara vesela, curata, cu o sala de asteptare parca rupta dintr-o poveste, iar totul in jur te indeamna la a ramane si explora. Aceasta este o cale ferata de patrimoniu, adica este o cale ferata ce in fapt este o reconstituire a acelor vremuri, pentru a recrea sau conserva scene feroviare din trecut, folosindu-se de locomotive cu aburi. La cativa metri de gara, langa linia ferata se afla si un interesant muzeu, dar si un bufet foarte dragut, amenajat intr-un vagon de tren.

Sala de asteptare a Garii Corfe
Peronul Garii Corfe Castle
Gara Corfe Castle – vedere de pe pasarela
Muzeul de langa Gara Corfe Castle
Gara Corfe Castle peron plecare
Nu puteam rata o poza cu decorul
Beduin asteptand trenul…
In spatele meu se afla bufetul amenajat in vagonul de tren
Local (noi i-am zis bufet) amenajat intr-un vagon de tren dezafectat
Pictorita in fata sevaletului, dar si al castelului

Castelul Corfe este de fapt un sat si o parohie civila din comitatul englezesc Dorset si este locul unde se afla ruinele unui castel cu acelasi nume. Satul si castelul se afla deasupra unei deschizaturi in dealurile Purbeck, iar numele „Corfe” deriva din cuvantul englezesc vechi ‘ceorfan’, care inseamna a taia sau a sculpta, referindu-se la deschizatura dintre dealuri.

Movilele funerare din jurul comunei Corfe sugereaza ca zona a fost ocupata din anul 6000 i.Hr., ulterior aparand si un sistem de camp celtic, exploatat de tribul Durotriges. Dovezile sugereaza ca tribul a coexistat cu romanii intr-o relatie comerciala, dupa invazia romana din jurul anului 50 d.Hr. In Evul Mediu, in sat exista o industrie considerabila de sculptura in marmura si taiere in piatra. In secolul al XVIII-lea, cariera de argila s-a dezvoltat ca industrie, iar extractia argilei a continuat sa ofere locuri de munca importante pentru populatia locala pana in secolul al XX-lea.

Vizitand satul Corfe, chiar ai senzatia de poveste la fiecare pas, unde magazinele, ceainariile si alte cladiri sunt monumente istorice. Crucea din piata centrala comemoreaza Jubileul de Diamant al Reginei Victoria din 1897, langa aceasta aflandu-se o pompa a satului dezafectata, purtand stema localitatii. Hotelul Mortons House, tot cladire monument istoric, a fost construit in 1590 si este una dintre cele mai notabile cladiri din sat. Primaria Castelului Corfe, de asemenea monument istoric, situata pe West Street, a fost construita in jurul anului 1774.

 

 

 

Castelul se afla deasupra satului si dateaza din secolul al IX-lea, construit de William Cuceritorul. Acesta a fost locul uciderii lui Edward Martirul in 978, iar in timpul domniilor lui Ioan si Henric al III-lea, Eleanor, ducesa de drept a Bretaniei, care reprezenta o potentiala amenintare pentru coroanele lor, a fost incarcerata la Corfe pana in 1222. Ioan le-a tinut acolo ostatice si pe Margareta Scotiei si Isabella Scotiei. In 1203, Savari de Mauléon a fost si el inchis, dar se spune ca a evadat imbatandu-si temnicerii (oare cum a facut asta?). Michael de la Pole, primul conte de Suffolk, a fost si el tinut inchis la Corfe timp de cateva saptamani in noiembrie 1386.

 

In timpul Razboiului Civil Englez, a fost o fortareata regalista, ce a fost asediata de doua ori: in 1643 si din nou in 1646. In secolul al XVII-lea, Parlamentul a votat demolarea castelului, dar soliditatea zidurilor lor a demonstrat ca demolarea completa era imposibila, astfel castelul a ajuns la aspectul actual si ruinele sunt deschise publicului pentru a fi vizitate.

Dupa tentativele de demolare, Castelul Corfe a oferit o sursa rapida de materiale de constructie, iar pietrele sale au fost reutilizate de sateni.

In mod neobisnuit pentru castelele construite in secolul al XI-lea, Corfe a fost construit partial din piatra, avand si doua incinde interioare, indicand faptul ca avea un statut deosebit de inalt. La acea vreme, marea majoritate a castelelor din Anglia erau construite folosind pamant si lemn, si abia in secolul al XII-lea multe au inceput sa fie construite din piatra.

In anul 2008, in timpul lucrarilor de restaurare, in donjon a fost gasita o usa „de aparitie”, proiectata pentru Henric I, iar acest lucru indica faptul ca acest castel ar fi fost unul dintre cele mai importante din Anglia la acea vreme. In 2024, in urma unui proiect mai amplu de conservare, in valoare de 2 milioane de lire sterline, donjonul castelului a fost deschis publicului pentru prima data de la distrugerea sa din 1646. Numit si Turnul Regelui, proiectul a inclus construirea unei platforme de vizionare independente, de pe care vizitatorii pot admira peisajele rurale inconjuratoare, care sunt de o frumusete rara.

 

 

La coborarea catre sat, am vizitat biserica, stradutele inguste si cateva magazine locale. Ajunsi la gara, am vizitat micul muzeu si apoi am urcat din nou in trenul de poveste, cel cu aburi, pentru a ne reintoarce in Swanage.

Magazin de suveniruri
Superba curte a magazinului de suveniruri

 

Aici am vizitat plaja, cateva magazine, dar cel mai mult ne-a placut sa admiram peisajele de pe debarcaderul de lemn, vopsit intr-un albastru regal. (Da, am baut si o bere…)

 

 

 

Swanage – vedere de pe debarcader

Swanage are o Escadrila de Zbor (Detasat al Corpului de Antrenament Aerian), care participa in mod regulat la activitati in oras, inclusiv colecte caritabile, exercitii de antrenament si parade si astfel, cateva avioane ne-au incantat cu acrobatiile lor, chiar in timp ce ne aflam pe vasul Fortuna, cand ne intorceam din aceasta minunata excursie, indreptandu-ne catre orasul Poole.

 

Tarmul orasului Poole

4 comentarii

  1. Am citit o parte din povestea ta si m a uimit mult cu toate detaliile si cu cita pasiune descrii acele licuri vizitate, tu esti un fenomen rar intilnit in aceasta viata cu atitea talente esti o fiinta formidabila in stare de a face milioane de lucruri in timp ce altii nu reusesc sa faca nimic din tot ce faci tu si ma bucur enorm de mult de a putea impartasii toate povestile tale ,tu cea mai buna prietena din copilarie care ai fost si vei ramane intotdeauna alaturi..ati doresc mult mult succes profesional in tot ceea ce faci tu esti inzestrata cu un talent deosebit de inalt si frumos ca si tine si sufletul tau bun .. ati doresc sa invingi toate sfidele din aceasta viata nu ceed ca exista ceva care sa nu l poti supera..te iubescccmultttde totttt❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️❤️.

    • Multumesc mult, Nicoleta. Stiu ca tu exagerezi cu aprecierile la adresa mea, dar asta doar pentru ca ai un suflet minunat. Intotdeauna vei fi in inima mea si te voi iubi mult. Cu toata dragostea, Dana! ❤️❤️❤️

  2. Târziu ai scris, dar și mai târziu am descoperit eu acest superb reportaj. Stau și ma întreb: voi sunteți la muncă acolo sau sunteți turiști? Dar indiferent cum sunteți acolo nouă ne bucurați sufletele cu minunatele voastre lecturi. Pozele voastre (superbe) ne trimit în amintirea atâtor filme inspirate din literatura engleză. Dana, n-am cuvinte… Ba da : ești minunată! Felicitări… magice !

    • Imi cer scuze pentru intarziere, dar asa cum stim, mai bine mai tarziu decat niciodata…. Incercam sa avem si o viata de turisti, pe langa munca, pentru ca vrem sa ne umplem sufletul si mintea cu locuri si amintiri minunate. Ca de obicei, mesajele dvs ne incalzesc inima si ne lasa un zambet si un dor in suflet. Va multumim pentru magicele aprecieri si ne bucuram ca descoperiti pe blogul acesta lecturi placute si poze ce trezesc frumoase amintiri. Va imbratisam cu mult drag si apreciere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *