Turma de Craciun

        Bucurie mare: 1 Decembrie, Ziua Nationala, prima zi a lunii sarbatorilor de iarna, asociata cu o gramada de zile libere!!!! Mamaaaaaa, liber la distractie!!!! Perfect! Asadar, aud cum ca primaria capitalei noastre europene (subliniez europene!) a dat unda verde pentru Targul de Craciun, loc mirific pentru adulti, dar si pentru copii, unde gasim casute (cca 100!?!) cu produse traditionale, alaturi de vin fiert si de-ale gurii (ca doar fara asa ceva romanul nu simte ca se apropie Craciunul), cadouri, spectacole, patinoar …. ho, ho, ho – vorba mosului!

        Zis si facut, pornim inspre Piata Constitutiei, cu metroul, pentru a cobori la statia Izvor! Se pare ca multi au tras cu urechea la planul nostru! Zic asta, pentru ca altfel nu se explica de ce la iesire ne-am integrat intr-un puhoi de lume, ce avea acelasi traseu, iar din aceasta cauza trotuarele erau pline, la semafoare nu mai aveam loc, politistii fluierau de zor si sigur nu doar pentru a-si incalzi obrajii… Reusim intr-un final sa ne apropiem de locul cu pricina, dar din pacate, parca tras la indigo cu anii trecuti, ne lovim de valuri de oameni, ce se revarsau din toate directiile si chinuindu-se, alaturi de noi, sa intre in zona targului respectiv.

        Da, de departe parea dragut, nu stiu daca as putea spune chiar mirific, cum ziceau reclamele de la radio, dar cand te apropiai nu-ti mai trebuia! … Lume ca la Revolutie (cea din 1989, pentru ca doar pe aia am prins-o!), adica zeci, sute, desi aveam senzatia ca sunt mii si zeci de mii si tot vin si nu se mai opresc. Poate si pentru a scrie aici, pe site, cateva randuri despre acest eveniment, m-am incapatanat si am dat din coate, la propriu, pentru a intra, ca altfel, un om normal la cap ar fi renuntat din start. Si ma refer aici mai ales la cei care aveau si copii (unii extrem de mici!)…

        Intr-un final, cu chiu cu vai, chiar am reusit sa trecem de poarta luminata, dar ne-am trezit inclusi intr-o turma de … sa zicem oameni, dar care aveau exact reactiile oilor, adica toti erau luati de val si mergeau intr-o directie, D-zeu stie care, fara sa realizeze ca de fapt scopul nostru nu era sa traversam acel perimetru, ci sa-l vizitam. Dar cum?!? Pe margine casute, sincer nu va pot spune daca erau 100 (asa cum spunea reclama), 50 sau mai putine, pentru ca abia am reusit sa ma apropii de cateva (cele unde nu se vindeau carnati, vin sau cafea, pentru ca acolo erau deja formate niste cozi enorme ce trebuiau ocolite!?!). Ca sa te fi putut apropia de marfurile expuse trebuiau depuse eforturi strasnice, iar apoi o alta serie pentru a ramane pe loc macar 2-3 minute ca sa incerci sa zaresti, cat de cat, produsele, si asta pentru ca veneau valuri de oameni ce te impingeau si te duceau mai departe. Pe langa toate acestea, erau destui care se deplasau exact in sensul opus, pentru a demonstra (credeau ei!) ca nu sunt oi si nu merg cu ceilalti. Nasol era ca treaba asta o faceau tinand in maini pahare cu vin fiert, cafele sau carnati plini de grasime si mustar ce parca erau destinati a fi intinsi pe gecile si paltoanele celor cu care dadeau nas in nas. Unde mai pui ca la tot pasul se intindeau capcane (cabluri mascate in podulete cauciucate), parca inadins aparute sa ne oblige sa ne mai uitam si in jos nu doar sa ne aparam de oameni, pahare si farfurii!

        Marfurile pe care am reusit sa le vad erau destul de scumpe, nu toate de calitate sau pe care sa nu le mai fi intalnit si in alte locuri. Nu am putut degusta nici vin, nici altceva, pentru ca ar fi trebuit sa stam la cozi ingrozitoare, iar asta nu este modul meu preferat de a ma distra si relaxa, iar de cozi m-am saturat inca de pe vremea lui Ceausescu.

        Totusi, ca sa aveti tot tabloul in detaliu, va spun ca atmosfera de razboi era completata, intr-un mod cu totul hilar si nepotrivit, de hore, sarbe si alte cantari de genul, deoarece pe scena era o formatie de muzica populara plina de viata si chef de joc (ca la nunta, deh!). Socant era ca in acele transee, unde unii abia mai respirau, altii tipau, injurau si se imbranceau, cativa se chinuiau sa incinga si cate o batuta sau mai stiu eu ce topaiala, in acordurile orchestrei dezlantuite….. Doamne, ceva de neimaginat: bataie, haos si muzica!!!

        In aceste conditii, am decis sa plecam, eventual sa vedem ce a pregatit primaria in parcul Cismigiu, ca doar am iesit sa ne plimbam si sa ne distram, iar aici clar nu era nici cea mai mica sansa. … Dar uite dracia dracului, ca nu mai putem iesi din targul intesat de oameni!?! …. Credeti-ma ca a fost muuuult mai greu sa parasim campul de lupta, decat sa patrundem in interiorul lui…. Lume puhoi la iesire, care clar nu era doar iesire, ci si intrare, asa ca imaginati-va, daca puteti, cum printr-o poarta destul de mica trebuie sa iasa si sa intre, in aceleasi timp, doua turme de oi, vaci sau chiar tauri (ca doar asta eram cu totii!). Exact asa a fost!!! Imbranceli la greu, injuraturi adresate celor din echipa proprie, dar si adversa, dar mai ales primariei si acestei tari. Oamenii incercau sa-si salveze si protejeze copiii, buzunarele, gentile sau chiar hainele de pe ei!!! Semana cu sfarsitul lumii, asta e clar!

        Cam asta a insemnat pentru noi targul de Craciun din acest an, fara nicio diferenta fata de anii anteriori, iar bonusul a fost acela ca in parcul Cismigiu, ca si anul trecut, nu era absolut nimic organizat! Doar patinoarul functiona, dar in rest era doar bezna. Adica nu erau nici macar luminite care se te indemne la o plimbare, caci de casute cu obiecte traditionale sau mult cautatul vin fiert nici nu putea fi vorba. Bezna! Atat! Bezna ca si in capul lor, al primarilor, consilierilor etc., cei care nici macar in pragul alegerilor nu au putut sa ofere ceva, cat de cat, astfel ca locuitorii orasului sa vada ca macar au incercat. Chiar daca nu le reuseste niciodata!