Evadare in luna lui Martie (partea II) – Sutton Scarsdale
Dupa ce am vizitat Hardwick Hall, adica aflandu-ne inca in prima zi de vacanta, am pornit catre urmatorul obiectiv: Sutton Scarsdale, ce nu este doar o ruina de piatra pe un deal din Derbyshire, ci este scheletul unui orgoliu imens si o marturie a modului in care timpul devoreaza chiar si cea mai stralucitoare opulenta.
Practic este povestea ascensiunii si caderii uneia dintre cele mai frumoase case baroce din Anglia, iar aceasta poveste incepe cu Nicholas Leke, al patrulea Conte de Scarsdale: un barbat cu gusturi extravagante si un temperament dificil, despre care gurile rele spuneau ca si-a construit palatul doar pentru a-i eclipsa pe vecinii sai de la Chatsworth (familia Cavendish), dar care a murit intr-o saracie lucie in anul 1736.
In 1724, el l-a angajat pe celebrul arhitect Francis Smith of Warwick, nu pentru a-i contrui o casa, ci un monument. Stilul ales a fost barocul tarziu, cu coloane corintice masive si o simetrie care impunea respect de la kilometri distanta. Nici pentru interior nu s-a uitat la bani: i-a adus pe maestrii stuccatori italieni Francesco Vassalli si Giuseppe Artari, care au transformat tavanele in adevarate ceruri de ipsos si aur.
Timp de un secol, Sutton Scarsdale a fost inima sociala a regiunii. Baluri, intrigi politice si vanatori pe domeniile vaste, insa, blestemul multor case nobiliare a lovit si aici: lipsa mostenitorilor directi si datoriile acumulate.
In 1824, domeniul a fost cumparat de familia Arkwright (urmasii lui Richard Arkwright, pionierul revolutiei industriale). Desi au intretinut casa, spiritul aristocratic de altadată a inceput sa paleasca in fata pragmatismului industrial. Pana la inceputul secolului XX, intretinerea unei asemenea structuri devenise o povara financiara insuportabila.
Momentul cel mai dramatic din istoria Sutton Scarsdale nu a fost un incendiu sau un asediu, ci o licitatie. In 1919, dupa Primul Razboi Mondial, noii proprietari au decis ca vila valoreaza mai mult „pe bucati” decat intreaga.
Intr-un act de vandalism cultural legalizat, interiorul a fost scos la licitație, iar scarile de stejar au fost smulse, semineele de marmura au fost demontate, iar panourile sculptate au fost vandute cui dadea mai mult. Ceea ce este cu adevarat fascinat este faptul ca trei dintre camerele spectaculoase ale acestei cladiri, cu tot cu decoratiunile originale de ipsos ale lui Artari, au fost cumparate de un agent pentru muzeul de arta din Philadelphia. Asadar, daca vrem sa vedem cum arata Sutton Scarsdale in gloria sa, trebuie sa mergem pana in Pennsylvania – SUA, unde aceste camere sunt reconstruite fidel.
Cautati in Google browser Philadelphia Museum of Art – Sutton Scarsdale Room sau gasiti aici link-urile Camera 1, Camera 2, Camera 3 si atentie ca sunt mai multe poze pentru fiecare dintre ele – NEXT – sub pozele din link-uri.
Dupa ce cladirea a fost lasata fara acoperis si fara ferestre, casa a inceput sa se prabuseasca. In 1946, exista chiar un plan de a dinamita complet ruinele, pentru a face loc exploatarilor miniere de suprafata. Din fericire, scriitorul Osbert Sitwell a intervenit, cumparand ruina pentru a o proteja. Astazi, Sutton Scarsdale Hall este administrata de English Heritage si, desi este doar o „cochilie” goala, coloanele sale uriase care se ridica spre cerul liber ofera o atmosfera spectrala, aproape mistica, pe care nicio cladire intacta nu o poate replica.
Adevarul este ca am simtit o energie speciala acolo si am reusit sa facem multe poze deosebite, iar filmuletul lui Mughi va va transpune direct in atmosfera de acolo: