Evadare in luna lui Martie (partea IV) – Muzeul national al cailor ferate
Dupa o mica pauza, in care voi ati avut timp sa cititi despre cum ne-am petrecut noi primele doua zile din excursia lunii martie, iar eu m-am ocupat cu cateva examene, iata ca revin pentru a va dezvalui continuarea, adica a treia zi, in care am facut o incursiune prin istoria cailor ferate britanice, vizitand National Railway Museum din York.
Acesta se afla la doar cateva minute de mers pe jos de gara din York si este unul dintre cele mai impresionante muzee feroviare din lume. Aici vizitatorii afla povestea dezvoltarii cailor ferate britanice si a impactului pe care trenurile l-au avut asupra societatii, industriei si vietii cotidiene.
Cu intrare gratuita si o colectie impresionanta de locomotive, vagoane regale, documente istorice si exponate interactive, muzeul este una dintre cele mai populare atractii turistice din nordul Angliei, asa ca nu o puteam rata, daca tot ne aflam in zona.
Ideea unui muzeu national dedicat cailor ferate a inceput sa prinda contur in anii 1960, intr-o perioada in care locomotivele cu abur dispareau rapid din serviciul regulat. Specialistii si pasionatii de istorie feroviara au realizat ca numeroase vehicule istorice riscau sa fie pierdute definitiv.
Dupa mai multe dezbateri, orasul York a fost ales drept locatia ideala, datorita importantei sale feroviare si existentei unui fost depou de locomotive al companiei North Eastern Railway. Muzeul si-a deschis oficial portile la 27 septembrie 1975, in anul in care se sarbatoreau 150 de ani de la inaugurarea caii ferate Stockton and Darlington Railway Opening, considerata prima cale ferata publica moderna din lume.
In primul an de functionare, muzeul a atras peste un milion de vizitatori, devenind un succes imediat. In prezent, muzeul gazduieste una dintre cele mai importante colectii feroviare din lume, cu aproximativ 280 de vehicule feroviare din colectia nationala si sute de mii de artefacte asociate istoriei cailor ferate britanice. O parte dintre acestea sunt expuse la York, iar altele la Locomotion si in alte locatii.
De-a lungul anilor, muzeul s-a extins semnificativ:
- in 1990 s-a deschis Station Hall (aveti aici un mic filmulet din aceasta gara-muzeu), amenajata intr-un fost depozit de marfuri feroviar, ce se afla la o mica distanta de cladirea muzeului
- in 1999 a fost inaugurat complexul „The Works”, unde publicul poate observa restaurarea locomotivelor si a vagoanelor istorice
- in ultimii ani, muzeul a trecut printr-un amplu program de modernizare si extindere pentru a celebra bicentenarul cailor ferate moderne
Evident ca am putea face un top cu cele mai faimoase exponate, dar e foarte greu de ales. Am fost impresionati de foarte multe modele si detaliile acestora si de aceea a fost foarte greu sa aleg cateva pentru a face parte din acesta succinta prezentare.
Rocket este una dintre cele mai faimoase locomotive din istorie. Construita in 1829 de catre George Stephenson (va sfatuiti sa cititi despre viata lui, pentru ca este impresionanta) si fiul sau Robert Stephenson, ea a demonstrat ca locomotivele cu abur puteau transporta in mod fiabil pasageri si marfa la viteze nemaiintalnite pana atunci.
Mulți istorici considera ca succesul lui Rocket a marcat inceputul erei moderne a transportului feroviar.
Aceasta este Furness Railway No. 3, cunoscuta sub porecla „Old Coppernob” si este una dintre cele mai vechi locomotive cu abur pastrate in Marea Britanie.
Locomotiva a fost construita in 1846, la doar 17 ani dupa Stephenson’s Rocket, intr-o perioada in care caile ferate britanice erau inca la inceputurile lor.
Cand a venit timpul pensionarii, in loc sa fie taiata pentru fier vechi, compania a decis sa o pastreze ca obiect istoric. Astfel, Old Coppernob a devenit una dintre primele locomotive britanice conservate intentionat pentru generatiile viitoare.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial era expusa intr-un pavilion de sticla, iar in urma bombardamentelor germane, locomotiva a fost lovita de schije, iar urmele acestor avarii sunt vizibile si astazi.
In 1830, cand s-a deschis Liverpool and Manchester Railway, compania a trebuit sa inventeze aproape de la zero modul in care oamenii urmau sa calatoreasca cu trenul. Nu existau inca standarde pentru vagoanele de pasageri, asa ca primele modele au fost inspirate direct din diligentele trase de cai:
- Vagoanele First Class aveau compartimente inchise, geamuri de sticla, acoperis complet si scaune tapitate. In unele cazuri, persoanele foarte instarite isi puteau transporta chiar propriile trasuri pe vagoane speciale ale trenului.
- Vagoanele Second Class aveau compartimente deschise, banci din lemn si nu aveau geamuri.
Poate surprinzator, dar in 1830 nu existau peroane moderne, iar pasagerii urcau de la nivelul solului folosind trepte sau ajutorul hamalilor. In schimb, in garile Liverpool si Manchester existau sali separate pentru calatorii de clasa I si clasa a II-a.
Aceasta este Livingston Thompson, construita în 1885 pentru Ffestiniog Railway si considerata unul dintre cele mai bune exemple de locomotiva de tip Double Fairlie pastrate in lume (pare sa aiba doua locomotive unite spate in spate – de fapt chiar sunt doua unitati motoare sub un singur cazan central).
Locomotiva a fost construita după conceptul inventat de inginerul scotian Robert Francis Fairlie, putand aborda curbe foarte stranse si pante abrute, fiind ideala pentru caile ferate montane din Tara Galilor si putand circula la fel de bine in ambele directii.
In anii 1870–1900, locomotivele Double Fairlie au atras atentia inginerilor din intreaga lume deoarece puteau tracta trenuri grele pe trasee dificile, fara lucrari costisitoare de infrastructura. De aceea, conceptul a fost exportat in: Mexic, Rusia, Noua Zeelanda si multe alte regiuni montane ale lumii.
Dupa aproape 85 de ani de serviciu pe Ffestiniog Railway, locomotiva a fost retrasa în 1971.
Iata vagonul Pullman Car Topaz sau inceputul de secol XX, construit in 1913 si intrat in serviciu in 1914, integral din lemn, avand fotolii luxoase si finisaje de inalta calitate. Acesta este unul dintre trenurile de lux ce au circulat intre Londra si coasta de sud a Angliei sau transportul pasagerilor care se imbarcau spre Europa continentala, celebru fiind traseul Bournemouth Belle. Trenurile formate exclusiv din vagoane Pullman, fiecare vagon avand un nume propriu, precum Topaz, Ruby, Philomel sau Carina erau considerate echivalentul hotelurilor de lux pe sine, unde pasagerii beneficiau de servire la masa, fotolii confortabile, decoratiuni din lemn nobil si personal dedicat.
Colectia include mai multe vagoane utilizate de familia regala britanica, de la perioada Queen Victoria pana in secolul XX. Aceste vagoane ofera o imagine fascinanta asupra modului in care calatoreau membrii monarhiei britanice.
Daca exista o „vedeta” a National Railway Museum din York, aceea este fara indoiala Mallard. Aceasta locomotiva de culoare albastra detine si astazi recordul mondial oficial de viteza pentru o locomotiva cu abur: 126 mph (203 km/h), stabilit la 3 iulie 1938. Nicio alta locomotiva cu abur nu a depasit oficial acest record pana in prezent.
In anii 1930, companiile feroviare britanice concurau pentru trenuri tot mai rapide. Gresley a proiectat clasa A4 cu o carena aerodinamica, inspirata de aviatie si testata in tunel aerodinamic. Forma sa eleganta reducea rezistenta aerului si permitea viteze foarte mari.
La 3 iulie 1938, Mallard a fost aleasa pentru o incercare de record pe panta descendenta de la Stoke Bank, pe linia principala dintre Londra si Edinburgh. In timpul cursei, viteza maxima inregistrata a fost de 126 mph (203 km/h).
Mallard a fost retrasa din serviciu in 1963, dupa aproximativ 25 de ani si aproape 1,5 milioane de mile parcurse.
Flying Scotsman este probabil cea mai cunoscuta locomotiva cu abur din lume. Construita in 1923, a devenit celebra pentru viteza si fiabilitatea sa, fiind una dintre primele locomotive care au circulat fara oprire pe distante lungi.
Am observat ca multi vizitatori trec pe langa acest vagon fara sa-i acorde prea multă atentie, insa el este una dintre cele mai importante piese din National Railway Museum. Fara el, recordul mondial al lui Mallard din 1938 nu ar fi putut fi masurat si certificat cu precizie. Practic, un Dynamometer Car este un vagon-laborator folosit pentru testarea locomotivelor. In interior se aflau instrumente care masurau: viteza, puterea, forta de tractiune, acceleratia, consumul de abur, dar si diferite temperaturi si alti parametri tehnici. A fost construit in 1906, scopul fiind testarea stiintifica a locomotivelor si imbunatatirea performantelor acestora.
KF7 este o locomotiva chinezeasca, contruita in 1935 in Anglia, ce a circulat toata viata sa in China. Aceasta a fost proiectata de colonelul Kenneth Cantlie pentru caile ferate chineze. In anii 1930, China avea nevoie de locomotive capabile sa tracteze trenuri grele pe linii cu pante abrupte, curbe stranse si poduri cu limitari de greutate. De aceea, Cantlie a proiectat o locomotiva foarte puternica, dar cu o distributie inteligenta a greutatii.
Dintre cele 24 de locomotive construite, doar 17 au supravietuit razboiului chino-japonez, insa au continuat sa circule timp de cateva decenii si au ramas in serviciu pana in anii 1970. In 1979, guvernul Chinei a decis sa ofere locomotiva KF7 No. 607 drept cadou poporului britanic.
Locomotiva din fotografie este una dintre locomotivele expuse in cadrul muzeului pentru a reprezenta celebrul serviciu Night Ferry, trenul de noapte care circula intre Londra, Paris si Bruxelles, care transporta vagoane de dormit direct pe feribot peste Canalul Manecii.
Night Ferry a fost singurul tren de pasageri care oferea vagoane directe intre Marea Britanie si Europa continentala, inainte de aparitia Eurostarului.
A circulat intre 1936 si 1980, iar vagoanele erau urcate pe feribot intre Dover si Dunkirk, astfel ca pasagerii puteau adormi la Londra si se trezeau in Franta sau Belgia, fara sa schimbe trenul.
Panoul frontal din fotografie este tipul de emblema folosit pentru promovarea acestui serviciu.
Dintre toate exponatele internationale de la National Railway Museum, unul dintre cele mai surprinzatoare este Shinkansen 0 Series (Bullet Train – adica Trenul Glont), primul tren de mare viteza din lume, ce oferea un nivel de confort si punctualitate nemaivazut pana atunci.
Acesta tren a revolutionat transportul feroviar si a devenit modelul pe care l-au urmat ulterior TGV-ul francez, ICE-ul german si multe alte trenuri moderne de mare viteza.
In 1964, Japonia a inaugurat linia Tōkaidō Shinkansen intre Tokyo si Osaka (calatoria dura putin peste 3 ore), cand trenul circula cu cca 210 km/h, iar ultimele exemplare au fost retrase abia in 2008, dupa aproximativ 44 de ani de exploatare.
Potrivit National Railway Museum, trenurile Shinkansen au o intarziere medie de doar cateva zeci de secunde fata de orarul planificat.
Printre locomotivele celebre si trenurile elegante din National Railway Museum se afla si un exponat mai putin spectaculos la prima vedere, dar extrem de important din punct de vedere istoric: locomotiva de constructie și vagonul „Muck Truck” folosite la realizarea Channel Tunnel (Tunelul Canalului Manecii). Aceste vehicule au lucrat in timpul construirii unuia dintre cele mai ambitioase proiecte ingineresti ale secolului XX: tunelul feroviar dintre Marea Britanie si Franta. Constructia a inceput in 1988, iar tunelul a fost inaugurat oficial in 1994 si are cca 50,5 km lungime, dintre care aproape 38 km se afla sub fundul marii, fiind unul dintre cele mai lungi tuneluri submarine din lume.
La 1 decembrie 1990, echipele britanice si franceze care sapau din directii opuse s-au intalnit sub Canalul Manecii. Diferenta dintre cele doua galerii era de doar cativa centimetri, o performanta extraordinara pentru tehnologia de masurare a epocii. Acesta a fost momentul in care, pentru prima data in istorie, Marea Britanie a avut o legatura terestra permanenta cu Europa continentala.
Tot aici este expus unul dintre cele mai moderne vehicule feroviare din colectie: primul tren Eurostar, serviciul care a facut posibila calatoria directa cu trenul intre Marea Britanie si Europa continentala prin Tunelul Canalului Manecii. Serviciul a inceput sa functioneze in 1994, la scurt timp dupa deschiderea Channel Tunnel. După deschiderea liniei britanice de mare viteza High Speed 1 in 2007, timpul de calatorie Londra–Paris a scazut la aproximativ 2 ore si 15 minute, astfel trenul a devenit extrem de competitiv fata de avion. Noi va putem confirma ca am ajuns repede si confortabil cu trenul de la Londra la Paris si chiar v-am povestit despre aceasta calatorie, in articolul de anul trecut.
Asa cum va spuneam in introducere, muzeul nu prezinta doar trenuri. Vizitatorii pot descoperi aici: semnale feroviare istorice, uniforme si obiecte folosite de personalul feroviar, documente si fotografii rare, modele si machete, exponate interactive despre inginerie si transport, ateliere de restaurare unde pot fi observate lucrarile de conservare. De asemenea, muzeul colaboreaza cu University of York pentru cercetare academica in domeniul istoriei transporturilor feroviare.
In camera cu mii de artefacte am descoperit o piesa impresionanta: un sistem real de instruire pentru impiegati si semnalizatori feroviari, construit in 1912 si folosit pană in 1995. Aceasta macheta este recunoscuta de Guinness World Records drept cea mai veche macheta feroviara complet functionala pastrata din lume.
In jurul anului 1910, compania feroviara Lancashire & Yorkshire Railway a infiintat o scoala de semnalizare la sediul sau din Manchester Victoria. Pentru a-i invata pe viitorii semnalizatori cum sa dirijeze trenurile in siguranta, compania a construit aceasta macheta complexa. Ea reproducea la scara redusa toate operatiunile unei cai ferate reale: circulatia trenurilor, schimbarea macazurilor, operarea semnalelor, comunicarea dintre cabinele de semnalizare si prevenirea coliziunilor.
Macheta este impresionant de mare (cca 15.2 m lungime, cca 2.7 m latime si peste 42 m de linii), iar pentru anul 1912 era o realizare tehnica extraordinara, sistemul fiind semnalizat exact ca o cale ferata reala, unde instructorul putea crea situatii reale, iar elevii trebuiau sa gestioneze traficul fara sa produca accidente. Macheta a fost instalata in 1913 la Manchester Victoria si a ramas in functiune pana in 1995.
Timp de peste opt decenii a fost utilizata pentru pregatirea personalului feroviar, trecand prin mai multe epoci, iar dupa ultima sesiune de instruire din 1995, Railtrack a decis ca nu mai era necesara, dar in loc sa fie dezmembrata, a fost donata catre National Railway Museum. Aici, specialistii muzeului au restaurat-o si au adus-o la aspectul pe care il avea in jurul anului 1925, aceasta folosind locomotive, vagoane si sine originale din 1912, ceea ce inseamna ca practic am vazut aceeasi instalatie pe care o foloseau elevii semnalizatori acum mai bine de 110 ani.
In acest muzeu, putem descoperi si o pasarela pietonala din fonta (footbridge) si anume Percy Main Bridge (1891) provenita din gara Percy Main, din nord-estul Angliei ce facea legatura intre cele doua peroane ale garii, reprezintand un exemplu tipic al arhitecturii feroviare victoriene. Designul acestei pasarele a devenit un standard pentru North Eastern Railway, existand cca 50 de astfel de pasarele.
In anii 1980, cand gara Percy Main a fost reconstruita, pasarela istorica a fost salvata și transferata la National Railway Museum pentru conservare, acum fiind una dintre putinele structuri feroviare originale de mari dimensiuni pastrate din epoca victoriana din jurul anului 1900.
Nu va imaginati cat de mult am redus informatia, pentru ca mai avem de povestit, iar articolul pare ca devine fluviu deja. De aceea am renuntat la alte cateva detalii, pentru ca trebuie neaparat sa va plimb prin Station Hall, o parte deosebit de interesanta a muzeului, adapostita de fosta gara de marfuri a orasului York din anii 1870. Aici descoperim colectia nationala britanica de vagoane regale, adica sase vagoane regale originale, folosite de monarhii britanici de-a lungul a peste 150 de ani de istorie.
După renovarea Station Hall, vagoanele au fost expuse astfel incat sa recreeze trenuri regale complete, impreuna cu locomotive din aceeasi perioada istorica. Vizitatorii pot privi in interiorul mai multor saloane si pot observa nivelul extraordinar de lux oferit familiei regale.
In timp ce majoritatea exponatelor din muzeu ilustreaza evolutia tehnologiei feroviare, trenurile regale spun o alta poveste: cum s-a schimbat imaginea monarhiei britanice. De la izolarea si fastul epocii victoriene pana la calatoriile mai frecvente si mai publice ale familiei regale moderne, aceste vagoane fiind adevarate capsule ale timpului.
Calatoriile regale cu trenul au contribuit la popularizarea cailor ferate in secolul al XIX-lea. De asemenea, multe facilitati care ni se par normale astazi au aparut initial in trenurile regale: toalete mai moderne; sisteme de ventilatie imbunatatite; aer conditionat; mobilier proiectat special pentru confort pe distante lungi etc.
Vagonul Reginei Victoria, construit în 1869 sau apartamentul mobil luxos, decorat cu mobilier sculptat manual, decorat cu catifea, matase si ornamente aurite, continand un dormitor privat si salon de primire. Pentru epoca sa, reprezenta unul dintre cele mai luxoase mijloace de transport existente în lume.
Un alt exponat celebru este salonul lui Edward al VII-lea, sau baia cu cada a lui George al V-lea. La inceputul sec. al XX-lea, foarte putine trenuri ofereau asemenea facilitati.
De asemenea, uitandu-ne pe geamurile vagoanelor, am vazut parti din salonul lui Queen Mary din anul 1908, ce-i oferea un super confort in calatoriile ei.
Pentru ca poza din centru, de mai sus, prezinta interiorul unui vagon de posta, nu pot sa nu va dau cateva detalii despre Travelling Post Office (TPO), adica vagoanele speciale din 1838 pentru transportul corespondentei, sortarea scrisorilor in timpul mersului si colectarea/livrarea sacilor postali fara oprirea trenului, aceasta fiind cea mai spectaculoasa caracteristica a TPO-ului. Cum functiona? Pai va spun eu: pe marginea caii ferate exista un stalp special cu un sac de posta, iar pe vagon era montat un braț metalic care prindea sacul de pe linie, iar in acelasi timp lasa un alt sac pentru oficiul postal local. Imaginati-va ca totul se desfasura in timp ce trenul circula cu viteza. Oricum, reteaua postala britanica a devenit una dintre cele mai eficiente din lume. Imaginati-va ca in anul 1885, puteai trimite seara o scrisoare dintr-un oras britanice, iar dimineata, inainte ca tu sa te trezesti, aceasta putea sa fie deja sortata si redirecționata catre destinatia finala. Pentru epoca victoriana, acesta era echivalentul vitezei si eficientei pe care o asociem astazi cu internetul si livrarile rapide.
Inima muzeului este Great Hall, amenajata in fostul depou circular de locomotive construit pentru intretinerea trenurilor. In jurul unei platforme rotative centrale sunt expuse numeroase locomotive istorice, oferind vizitatorilor o imagine spectaculoasa asupra evoluției tehnologiei feroviare.
National Railway Museum din York nu este doar un muzeu al trenurilor, ci o adevarata cronologie a Revolutiei Industriale si a modului in care caile ferate au schimbat lumea. De la locomotive cu abur legendare, pana la trenurile de mare viteza moderne, muzeul ofera o experienta captivanta pentru pasionatii de istorie, tehnologie si transport. In 2025, muzeul si-a sarbatorit cea de-a 50-a aniversare, marcand cinci decenii de conservare a patrimoniului feroviar britanic.
Pentru orice vizitator al orasului York, o oprire la National Railway Museum reprezinta o oportunitate unica de a intelege cum a evoluat una dintre cele mai importante inventii ale epocii moderne. Asadar, noi am avut o multime de motive sa nu ratam acest muzeu, mai ales ca destinatia principala a intregii noastre calatorii era orasul York, unde sunt atatea de vazut si de descoperit. Oricum, nu vom ascunde nimic din ceea ce am vazut, iar voi trebuie doar sa nu ratati articolele noastre, in care includem si filmarile lui Mughi.
Impresionant. Citind despre trenurile de viteza din diverse epoci britanice, imi dau seama ca trenurile noastre sunt inca in perioada de… testare. Cu acest prilej, mi-am adus aminte de concluzia a doi chinezi care, calatorind cu trenul românesc de la Timișoara la Constanța, au ramas cu impresia ca România e mult mai mare decât China… Mulțumesc pentru lectură.
Spiritual ca de obicei. Sincer, uitasem acel banc, dar da, chiar se potriveste foarte bine. Asa este: cuvantul potrivit este IMPRESIONANT, pentru acest muzeu. Ne-a incantat vizitarea lui si speram ca am reusit sa transpunem prin articol si filme esenta acestuia. Multumim pentru comentariu. Chiar il asteptam 🙂