Evadare in luna lui Martie (partea III) – Ringwood Hall
Asadar, ca sa recapitulam, in prima zi a vacantei din martie 2026 am ajuns dimineata la primul obiectiv: Hardwick Hall, dupa-amiaza la al doilea Sutton Scarsdale, urmand ca seara si intreaga noapte sa ne-o petrecem la cel de-al treilea obiectiv, si anume domeniul Ringwood Hall, adica eleganta dintr-o alta epoca in apropierea orasului Chesterfield.
In incercarea de a descoperi istoria acestui conac, am aflat ca se pare ca, in jurul anului 1815 aici a fost construita inițial o casa ca resedinta pentru George Hodgkinson Barrow, sotia sa si cele doua fiice, evident alaturi de servitori, care preia contractele de arendă ale fierăriei și fierăriei Staveley de la Ducele de Devonshire, în calitate de unic proprietar. Abia in 1829, George Barrow decide sa construiasca ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Ringwood Hall.
Asadar, din piatra solida si proportii echilibrate, conacul Ringwood Hall a prins viata intr-un stil georgian tarziu, cu influente victoriene, iar fiecare camera a devenit martora ambitiei unei familii influente. Anii au trecut, iar casa a fost umpluta de conversatii elegante, de pasi pe scari din lemn masiv si de ferestre largi prin care lumina patrundea ca o promisiune zilnica. In gradinile ordonate cu grija, anotimpurile se schimbau cu o regularitate linistitoare: primaveri inflorite, veri pline de culoare, toamne aurii si ierni tacute. In 1853, dupa moartea lui George Barrow, proprietatea a fost preluata de catre fratele sau mai mic: Richard Barrow, care in doar cativa ani a extins conacul, terenurile si gradinile. Totusi, domeniul a avut parte de o istorie zbuciumata, de schimbari de proprietari si destinatii ale cladirii (resedinta, club etc.), decaderi si renovari, marcate de evenimente importante, dar si detalii picante: de exemplu, in 1896, continutul Ringwood Hall era de vanzare, incluzand si o pivnita valoroasa de vinuri, care includea o cutie cu celebrul vin de Porto, cunoscut sub numele de „Ringwood Port” din anii 1824-1847.
Dar, in timp, lumea din afara zidurilor nu a ramas la fel. A venit razboiul, iar linistea conacului a fost intrerupta violent: nu se mai auzeau doar rasete si muzica, ci si ecoul unei lumi aflate in schimbare. Ca multe alte proprietati din Anglia in acele vremuri tulburi, Ringwood Hall a fost folosita in scopuri auxiliare, contribuind indirect la efortul de razboi, trebuind sa se adapteze, sa reziste si sa supravietuiasca vremurilor dificile.
Din pacate, dupa razboi, vechile familii nu au mai avut intotdeauna puterea sa pastreze astfel de domenii. Si totusi, Ringwood Hall nu a disparut. A refuzat, intr-un fel tacut, sa devina doar o ruina uitata. Asadar, astazi, cand pasim pe aleile sale, simtim ca timpul nu a trecut, ci doar s-a transformat. Camerele care altadata gazduiau conversatii private primesc acum oaspeti din toate colturile lumii. Scarile pe care urcau doar membrii familiei sunt acum martorele unor pasi emotionati ai mirilor in ziua nuntii lor, iar gradinile, aceleasi gradini, continua sa spuna povesti celor care au rabdarea sa le asculte. De aceea, seara, cand luminile se aprind si cladirea capata o aura calda, Ringwood Hall pare sa sopteasca trecutul sau fiecarui vizitator: Eleganta nu moare niciodata, ci doar isi schimba forma. Da, acest hotel si spa, a devenit o locatie populara pentru nunti, conferinte si evenimente corporate, dar si pentru escapade de weekend. Camerele sunt decorate in stil clasic, unele pastrand elemente originale, turistii avand acces la restaurant si diverse facilitati pentru evenimente, dar si la gradinile intinse.
Daca tot am atins subiectul exteriorului, sa stiti ca ne referim la peste 12 hectare de gradini si parc ce includ gradini formale, peluze largi, un loc si zone impadurite. Exista si o gradina inchisa (walled garden), tipica proprietatilor aristocratice britanice. Evident ca gradinile au un design peisagistic clasic englezesc, cu o varietate larga de plante si flori, unde linistea ne vorbeste despre atmosfera relaxanta a acestui domeniu, unde am gasit un leagan si asa m-am distrat eu.
Desi se vedea din curtea hotelului, a trebuit sa ocolim cca 10-15 minute pentru a ajunge pe malul raului Rother, ce nu impresioneaza prin marime, ci prin liniste. Aici apa curge domol, aproape fara graba, reflectand cerul si copacii de pe maluri. Aici nu mai intalnim simetria perfecta a gradinilor, dar in schimb descoperim o libertate calma, intrerupta doar de zborul cormoranilor sau latratul cainilor alergand fericiti prin iarba nou rasarita. Ne-am relaxat putin aici, unde timpul nu mai este masurat in ore, ci in momente de relaxare si liniste, gandindu-ne la o binemeritata odihna, avand in fata o noua zi in care sa descoperim locuri minunate.
