Sincer, subiectul nu prea are legatura cu mine, pentru ca nu sunt nici angajata la stat (m-a ferit D-zeu!), deci nici nu am avut parte de diurna. Poate de aceea am fost socata sa aflu suma oferita, pe post de diurna, unei prietene de-a mea ce urma sa vina in Bucuresti, la un curs: 17 lei!!!! – Ce ma???? Ce sa faci cu ei? – Pai sa mananc. – Sa mananci! Ok! Deci 3 mese! Brusc m-am pus in pielea ei si m-am imaginat in Bucuresti, cu banii in buzunar, gandindu-ma cum sa fac. De o pizza nu ajung (cea mai ieftina e cam 18-19 lei) si oricum e cam greu sa o imparti in trei mese. Nici nu mai e buna dupa ce se raceste!…. Si daca am constatat ca suma nu ajunge nici macar de o pizza, e clar ca standardul e cam ridicat. Asadar, sa coboram o treapta si sa impingem tava la autoservire! Si pentru ca aici poti manca pranzul, poate ar trebui sa-mi opresc ceva banuti pentru mic dejun si cina! Daca tot e stacheta jos, rezolvam repede: doi covrigi dimineata si doi seara. Ma roade dorinta de un mic lux si pun deoparte inca 2 lei pentru o cafea din aia de la automat. Proasta, dar e cafea! La o simpla socoteala, rezulta ca mai am 11 lei. Grabesc pasul catre autoservire, ca mi-e foame si in drum mai sunt si alte tentatii (pateut sau baton cald) si raman fara banii de masa.
Ajung! Vaaaai, ce bine miroase si mi-e o foame…. Ia sa vedem ce as putea cumpara de 11 lei. Din prima clipa mi-a fost clar ca trebuie sa renunt la ciorbita (cca 7-8 lei portia), iar la desert nici nu trebuie sa ma uit (minim 5 lei). Buuun, deci am 11 lei pentru felul doi. Ia uite: peste! Ceva sanatos, gatit bine, prezentat frumos, dar ce scrie acolo? PASTRAV LA GRATAR 12 lei/buc. (la somon doar trag cu ochiul: 20 lei!?!?) si chiar de-ar fi fost 11 lei, asa singurel nu mi-ar fi astamparat foamea teribila. Gata, renunt la el! Poate cu legumele sa am mai mult noroc. Ia uite cartofi gratinati: 8 lei!!! Yeeeee! Dar o salata e 4 sau 5 lei!…. Nu e bine…. Bingo! Orez cu legume 6 lei portia si o salata de 5 lei!!!! Doamne, greu a fost!
Imping tava, ajung la casa, platesc cei 11 lei si ma asez la masa. Bun. Chiar e bun! In timp ce mestec, ma gandesc la viata grea pe care o au parlamentarii nostri si imi dau seama ca ei ar putea fi atat de stresati si obositi si pentru ca ajung in situatia mea de azi, de a manca din 17 lei pe zi. Of, vai de ei!!! Si in timp ce ii compatimeam in gand, simt cum imi sta inima! Vai! Nu mai am bani pentru apa!!!! Cum voi supravietui fara apa? Deodata, desi afara e frig, ma ia cu transpiratii si imi simt gatul uscat, de parca as fi in Sahara! Termin de mancat cu noduri, dar nu las nimic in farfurie. Ies si traversez pentru a intra in prima farmacie sa-mi iau, din banii mei, un antinevralgic, ca simt ca-mi plesneste capul. Stand la coada incep sa-mi rotesc ochii prin farmacie si ce credeti? Fata morgana! Sau nu? Nu! E chiar un bidon cu apa si pahare de plastic. O dau dracu de coada ca nici nu ma mai doare capul si ma reped sa-mi umplu paharul. In timp ce sunt compatimita de cei din jur (se aude un: Saraca, i s-a facut rau la coada!) imi fac un plan absolut diabolic: langa sala de curs am vazut si o banca, dar si o farmacie. Deci ma voi putea duce pe rand la fiecare, dupa apa, fara sa bata la ochi. Uite ce te indeamna setea sa faci….
Asadar, concluzia zilei este ca parlamentarii nostri trebuie intelesi: au o viata dura si probabil sunt toti bolnavi de gastrita sau chiar ulcer si cred ca nici rinichii lor nu se simt prea bine. Dar totusi am o nedumerire: cum de toate problemele lor de sanatate s-au transferat in randul populatiei? Oare astea se iau si prin atingerea urnei sau a buletinelor de vot?