O zi cu pasarile de prada
Prin acest articol vreau sa va povestesc despre o zi de weekend, petrecuta anul trecut, deci 2025, undeva prin luna iunie, intr-un mod mai diferit decat de obicei, zi ce ne-ar placea sa o repetam candva.
Asadar, pentru ca am observat ca Mughi admira diverse pasari de prada aflate in zbor pe deasupra curtii noastre sau parcurilor (in mod special Red Kite), citea despre comportamentul acestora si urmarea diverse filmulete cu ele in actiune, asa ca m-am gandit sa-i ofer de ziua lui o intalnire cu acestea, dar si cu alte pasari aflate intr-o ferma, nu departe de noi: Herrings Green Activity Farm.
Ajunsi acolo, am descoperit multe alte animalute, nu doar pasari, iar cei ce le ingrijeau stiau absolut totul despre acestea, ei ramanand la dispozitia vizitatorilor pentru a raspunde tuturor intrebarilor. Practic, ferma prezinta o expozitie ampla, vie, cu o varietate de pasari, inclusiv diferite specii de bufnite, soimi si vulturi.
Asadar, dupa ce le-am vizitat pe la custile si casutele lor, ne-am asezat in jurul „profesorului”, ca la scoala, pentru a descoperi detalii importante despre fiecare pasare in parte, pentru ca vizita era dedicata pasarilor si interactiunii cu ele. Au fost scoase din custi si plimbate de la un vizitator la altul, facandu-ne sa ne simtim maestrii in arta dresajului. Erau si persoane mai tematoare sau unele carora chiar nu au avut curaj sa incerce, dar noua chiar ne-a placut sa le tinem pe brat si am fi vrut sa le mangaiem la propriu, dar nu era recomandat vreun gest ce ar fi putut speria pasarile.
Partea a 2-a vizitei consta in asistarea la o prezentare a mai multor pasari, insotite de dresorii lor, facand tururi de la unul la altul, iar noi „elevii” le pozam si le filmam in timp ce zburau, isi primeau recompensele sau cand stateau putin imbufnate privindu-ne cu superioritate. Aici am vazut vulturul plesuv american, vulturul pescar african, soimi si bufnite, dar si berze.
Am avut si noi ocazia sa le oferim recompense, adica sa zboare si sa aterizeze pe bratul nostru pentru a le primi, iar asta ne-a placut enorm.
O surpriza minunata a fost aceea cand ni s-a spus ca vom avea ocazia sa mangaiem cativa puiuti de vulturi, ce abia capatasera primul puf si incercau sa-si tina echilibrul pe picioruse.
Erau foarte vorbareti si curiosi, incercand sa inhate orice li se apropia de cioc. Uimitor cat de mici si neajutorati pot fi cand apar pe lume si cat de puternici, agili si periculosi devin odata cu inaintarea in varsta!
La plecare am vizitat si restul animalutelor: alpaca, ponei, capre, oite, arici, lame etc., dar si alte pasari mai mici, ce nu fusesera la prezentare si stateau cuminti sau nu in custile lor.
O bufnita micuta, plina de haz, ne-a inveselit foarte tare, chiar inainte de plecare.
Nu am putut sa nu remarcam cata iubire ofera acesti oameni, ce detin ferma, tuturor animalelor si pasarilor aflate in grija lor, cat de mult le apreciaza si cata interactiune plina de sentimente exista intre ei si toate acestea.
Sunt multi care ar avea de invatat de la acestia, pentru ca asa poti descoperi calitatea si nivelul de educatie al oamenilor: vazand modul in care trateaza animalele si mediul inconjurator.