Iubitul meu isi dorea demult sa mergem impreuna la Paris si iata ca dorinta i s-a indeplinit in martie 2025, de fapt chiar de 8 martie, cand am plecat in noua noastra calitate de cuplu casatorit. De fapt, amandoi ne dorim sa calatorim in cat mai multe locuri frumoase si nu neaparat destinatiile sau obiectivele conteaza, cat faptul ca le vizitam impreuna, in ritmul nostru inca nebun, adica cutreierand zi-lumina si profitand de fiecare minut.
Asadar, am decis: Paris sa fie, dar neaparat cu trenul, pentru ca eram foarte curiosi sa vedem cum se ajunge pe aceasta ruta de la Londra la Paris. Acum va pot spune ca noi am fost incantati: am plecat din Gara St. Pancras din Londra si am ajuns rapid in Gare du Nord din Paris, adica in cca 2 ore si 15 minute, cu o viteza de cca 300 km/ora, parca plutind pe o perna de aer. De acolo ne-am indreptat direct spre cazarea noastra aflata destul de central, la cca 20 de minute de Place de la Concorde, iar dupa ce am despachetat am si pornit intr-o scurta plimbare, pentru a explora imprejurimile.
Credem ca am ales bine perioada, pentru ca vremea era foarte placuta, ceva floricele rasarite, multi pomi infloriti si un aer primavaratec, asa ca am profitat din plin de fiecare zi si, ca disperatii, am vizitat cam tot ce era pe lista, ba chiar am mai si adaugat cateva. Ne-am mai plimbat si fara a avea o directie anume, pentru ca in Paris arhitectura este deosebita, pentru ca dupa fiecare colt descoperi ceva deosebit: un parc, o cladire, o piata, incarcate de istorie si frumos.
Asa am ajuns si in locurile prezentate in serialul Netflix “Emily in Paris“, asa ca pentru iubitorii acestuia, am facut si cateva poze. De aceea, pentru ca am vazut foarte multe locuri si obiective, voi incerca sa nu dezvolt exagerat informatiile, deoarece pozele vor fi destul de elocvente si, pentru ca in ziua de azi, cu internetul si AI-ul la indemana, oricine poate obtine orice informatie doreste intr-un singur minut.
E adevarat ca am lasat pe data viitoare cateva obiective ce necesita mai mult timp pentru fiecare, gen Muzeul Luvru, Palatul si Gradinile Versailles etc., dar asta echivaleaza cu o promisiune ca vom reveni, deci nu ne pare rau ca nu avut timp si pentru ele.
Am vizitat biserica Madeleine, apoi am aruncat o privire catre Obelisque si, din departare, inca una catre sclipitorul Turn Eiffel. Despre biserica Madeleine va pot spune ca destinatia initiala a acesteia nu a fost cea de biserica, ci de a fi un templu al gloriei armatei si ca arhitectura sa este inspirata de Templul lui Zeus Olimpian din Atena, dar si ca aici a avut loc inmormantarea lui Johnny Halliday (cunoscut cantaret, dar doar de cei trecuti de 50-60 de ani).
Am admirat si cladirea sub forma de cufar, ce in 2026 va fi Hotelul Luis Vuitton de pe bulevarul Champ-Elysées si plimbarea s-a terminat la Arcul de Triumf, de unde ne-am intors acasa, pentru ca se intunecase deja.
Am traversat la picior bulevardul Champ-Elysées, unde ne-am oprit putin la Galeriile Lafayette, Le Petit Palais si Le Grand Palais – vazute doar din exterior si trecute pe lista urmatoarei vizite.
Obelisque-ul aflat in Place de la Concorde face parte dintr-o pereche de obeliscuri egiptene antice, vechi de peste 3000 de ani, aflate in fata portalului Templului Luxor in timpul domniei lui Ramses al II-lea (c. 1250 i.Hr.). In noiembrie 1830, Muhammad Ali Pasa, conducatorul Egiptului otoman, a dat oficial obeliscurile Luxor Frantei, iar ei au primit un ceas mecanic din anul 1840, astazi cunoscut sub numele de Ceasul Cetatii din Cairo. In 1981, presedintele François Mitterrand a renuntat definitiv la posesia celui de-al doilea obelisc, redandu-i astfel proprietatea Egiptului.
Arcul de Triumf este unul dintre cele mai faimoase monumente din Paris, aflat la capatul vestic al Champs-Élysées, in centrul Place Charles de Gaulle, numita anterior Place de l’Étoile. Arcul de Triumf ii onoreaza pe cei care au luptat si au murit pentru Franta in razboaiele revolutionare franceze și napoleoniene, cu numele tuturor victoriilor si generalilor francezi inscrise pe suprafetele sale interioare si exterioare. Sub bolta sa se afla Mormantul Soldatului Necunoscut din Primul Razboi Mondial.
Asa cum se stie, Arcul de Triumf a fost comandat in 1806, dupa victoria de la Austerlitz de catre imparatul Napoleon Bonaparte, iar acesta a devenit punctul de adunare al trupelor franceze care defilau dupa campanii militare de succes, dar după inmormantarea Soldatului Necunoscut, toate paradele militare au evitat sa marsaluiasca prin arcul propriu-zis. Traseul urmat este pana la bolta si apoi pe marginea acestuia, din respect pentru mormant si simbolismul acestuia. Atat Hitler in 1940, cat si Charles de Gaulle in 1944 au respectat acest obicei.
Turnul Eiffel, o constructie pe un schelet de otel cu o inaltime de 330 m, conceputa de catre Émile Nouguier, Maurice Koechlin si Stephen Sauvestre, angajati la Eiffel & Co, poarta numelui lui Gustave Eiffel si este una dintre principalele destinatii turistice ale Parisului, dar si a lumii (cca 5,5 milioane vizitatori anual). Initial, Gustave Eiffel a fost reticent cu privire la acest proiect, dar s-a razgandit si chiar a cumparat brevetul.
Acest inginer constructor, dar si antreprenor a avut ceva legaturi cu Romania, deoarece el a construit Podul Eiffel de la Ungheni in 1876, apoi in 1882, la Iasi a colaborat la ridicarea Grand Hotel Traian. In 1983, tot in Iasi, a construit Hala Mare sau Hala Centrala (demolata in anii ‘60), iar dupa planurile sale s-a ridicat mausoleul familiei politicianului Petre P. Carp, de pe mosia conacului din Tibanesti, Iasi.
In Turnul Eiffel, noi am urcat cu liftul, dar am coborat pe scari, pentru a ne putea opri si admira privelistea (vizita magazinele, terasele si restaurantele) de la fiecare nivel. Oricum, parca e pacat sa ajungi la Paris si sa nu-l privesti si pozezi din varful faimosului Turn. De aici am putut vedea multe cladiri istorice, noul cartier modern cu zgarie-nori La Défense, dar si Statuia Libertatii, replica statuii cu acelasi nume din New York, daruita americanilor de catre Franta.
Una dintre zile ne-am inceput-o vizitand Palatul Garnier (1825-1898 – proiectant Charles Garnier, ce a proiectat si Opera Garnier de Monte Carlo din Monaco) si adaposteste Opera Nationala.
Initial ne-a impresionat impozanta cladire cu fatada de marmura cu multe sculpturi, dar interiorul ne-a uimit de-a dreptul: candelabre (cel central are 8 tone), mozaicuri grecesti, sculpturi, picturi, unde Marele Foaier (Le grand foyer) creat pentru societatea inalta din Paris (renovat in 2004) iti taie respiratia, fiind incarcat de picturi realizate de pictorul Paul-Jacques-Aimé Baudry, oglinzi, seminee, candelabre, adica emanand lux si eleganta.
Sala de spectacol are o forma traditionala, cu 1979 de locuri, iar scena este cea mai mare din Europa, putand incapea pe ea 450 de artisti in acelasi timp. Zona tavanalui care inconjoara candelabrul a fost pictata initial de Jules-Eugène Lenepveu, dar in 1964 a fost instalat un nou tavan, aflat pe un cadru detasabil aplicat peste original, pictat de Marc Chagall. Noua exact aceasta pictura de pe tavan ni s-a parut ca face nota discordanta cu eleganta intregului palat si nu ne-a placut.
Am intrat si in Galeriile Lafayette Haussmann, magazin emblematic al Parisului, ce se afla pe Boulevard Haussmann, aproape de Opera Garnier, deoarece are o arhitectura impresionanta: art nouveau, cu o cupolă remarcabila și o vedere panoramica a Parisului din restaurantul aflat pe acoperis, astfel devenind o atractie turistica de neratat. Doar sa ne gandim, ca in 1893, Théophile Bader si Alphonse Kahn au deschis un magazin de 70 m2, ce acum se intinde pe nu mai putin de 70.000 m2 si asta spune multe despre succesul lor. In perioada Craciunului, Galeriile Lafayette Paris Haussmann prezinta un brad inedit, deoarece acesta este suspendat de cupola, traditie inceputa in in 1976. Luxul si opulenta sunt cele doua caracteristici ale Galeriilor Lafayette.
Basilica Sacre Coeur, impozanta mai ales cand este proiectata pe un cer frumos, fiind situata in varful dealului Montmartre (Dealul martirilor), construita intre anii 1875-1914, sub indrumarea arhitectului Paul Abatie, este al doilea obiectiv de vizitat in topul turistilor ce ajung la Paris. Istoria ei este impresionanta si greu de rezumat intr-un aliniat, dar este de o frumusete aparte, cu vitralii, picturi, sculpturi emotionante, iar dupa turul interior, noi am urcat si in Turnul ce ofera o priveliste deosebita asupra Parisului, cu cartierul Montmartre la picioare.
Place du Tertre este o piata aflata la doar cateva strazi distanta de Basilica Sacre Coeur. Initial a fost inima prestigioasei abatii Benedictine Montmartre, infiintata in 1133 de regele Ludovic al VI-lea. Acum, gasim aici numerosi artisti ce lucreaza in fata sevaletelor, locul fiind o amintire a timpului in care Montmartre era mecca artei moderne. La inceputul secolului al XX-lea, multi pictori, printre care Pablo Picasso, Amedeo Modigliani si Maurice Utrillo locuiau in aceasta zona. Aici se poate vizita fosta casa si studioul lui Pierre-Auguste Renoire, Suzanne Valadin, dar si L’Espace Salvador Dali, un muzeu dedicat in principal sculpturii si desenelor artistului, ce se gasesc langa Place du Tertre.
Place Pigalle este o piata publica situata langa Sacré-Cœur, la poalele dealului Montmartre, preluand numele de la sculptorul Jean-Baptiste Pigalle (1714–1785) si este cea mai cunoscuta piata din Quartier Pigalle. Pana in 1900, piata si strazile din jur erau un cartier de ateliere de pictori si cafenele literare, dintre care cea mai renumita era Nouvelle Athènes (Noua Atena). Tot aici se afla si Moulin Rouge, renumit cabaret din Paris, ce in 1889 a fost co-fondat de Charles Zidler si Joseph Oller, care detineau si Olympia din Paris. Locatia initiala a fost distrusa de un incendiu in 1915, redeschizandu-se in 1925 dupa reconstructie. Actualul Moulin Rouge se afla la sud-vest de Montmartre, in cartierul Paris Pigalle de pe Boulevard de Clichy si este cunoscut ca locul de nastere al formei moderne de dans can-can, introdusa inițial ca un dans seducator de curtezane, dar care a evoluat intr-o forma de divertisment proprie si a dus la introducerea cabareturilor in toata Europa.
Astazi, Moulin Rouge este o atractie turistica, oferind spectacole de divertisment pentru vizitatorii din intreaga lume, iar decorul clubului contine inca o mare parte din romantismul Frantei de sfarsit de secol. Din pacate, acum el se afla in renovare, asa ca moara nu avea vizibile palele…
Incendiul din 2019 ce a afectat Catedrala Notre Dame ne-a rupt sufletul, dar acum ne-am bucurat enorm ca am vazut cu ochii nostri cum aceasta a fost restaurata in totalitate si arata sublim. Initial, constructia ei a inceput in 1163, dar a fost finalizata in 1345, avand proportii impozante, cu o capacitate de 10.000 de persoane, fiind locul unde a fost Napoleon incoronat ca imparat al Frantei pe data de 2 decembrie 1804.
Dupa incheierea restaurarii, cu ocazia redeschiderii si sfintirii lacasului, in 8 decembrie 2024, arhiepiscopul Parisului a asezat in masa altarului moastele a cinci sfinti, printre care si cele ale fericitului Vladimir Ghika. Va indemn sa cititi despre viata si activitatea unui mare om, o alta victima a oribilului sistem communist din Romania, acesta fiind inchis si torturat pana la moarte. Monseniorul Vladimir Ghika a fost un print, diplomat, scriitor, om de caritate, preot catolic roman (biritual: latin si bizantin), nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul principe al Moldovei, iar tatal lui a fost Ioan Grigore Ghica, diplomat, ministru de externe si al apararii al Romaniei. Vladimir Ghika a fost beatificat pe data de 31 august 2013, la Bucuresti.
Numele de Domul Invalizilor este o prescurtare de la “Hôpital des invalids”, finalizat in anul 1676, la ordinul lui Ludovic al XIV-lea, fiind un spital militar ce trebuia sa trateze soldatii francezi raniti. Impresionant este mormantul lui Napoleon, care se afla sub Dom, care desi a murit pe insula Sfanta Elena din Oceanul Atlantic pe 5 mai 1821, sicriul i-a fost readus in 1840 in Franta, la ordinul regelui Ludovic Filip.
Langa mormantul lui Napoleon se afla si mormintele membrilor familiei lui (fiu, frati), dar si a catorva ofiteri si eroi militari francezi.
Biserica situata chiar in spatele Domului a fost initial biserica folosita de veteranii armatei care locuiau la Les Invalides si caracteristica neobisnuita a acesteia este afisarea steagurilor inamice capturate, luate de-a lungul anilor de armata franceza.
Nu va mai zic cat de mici ne-am simtit in apropierea mormantului lui Napoleon, aflat in Biserica Domului, cladirea fiind uriasa, absoluta impresionanta, cu picturi, vitralii si sculpturi. Arhitectul principal a fost Louis Visconti, care din pacate a murit inainte ca mormantul sa fie finalizat. Sarcofagul din cuart violet, pe o baza de granit verde, este asezat intr-o cripta deschisa, iar aceasta este inconjurata de o galerie circulara sustinuta de 12 stalpi, ce celebreaza realizarile lui Napoleon.
Domul mai adaposteste si Muzeul Armelor, care este cel mai mare muzeu militar din lume, Biserica Domului (proiectata de Hardouin Mansart pentru Ludovic al XIV-lea), Muzeul plano-reliefurilor si Muzeul Istoriei Contemporane.
Gradinile Tuileries, de fapt un parc public aflat intre Luvru si Place de la Concorde, au fost create de Catherine de’ Medici in 1564 si deschise publicului in 1667. Inca din secolul al XIX-lea, a fost un loc pentru parizieni de sarbatorire, intalnire, plimbare si relaxare. Catherine a comandat unui arhitect peisagist din Florenta, Bernard de Carnesse, sa creeze o gradina renascentist italiana pentru palat, ce a fost decorata cu fantani, un labirint, o grota și imagini de faianta cu plante si animale, realizate de Bernard Palissy, pe care Catherine il insarcinase sa descopere secretul portelanului chinezesc. Napoleon Bonaparte s-a mutat in Palatul Tuileries pe 19 februarie 1800 ca prim consul si a inceput sa faca imbunatatiri, iar adaugarea sa majora la complexul palat-gradina a fost Arcul de Triumf du Carrousel din curtea mare dintre Palatul Tuileries si Luvru. Acesta a fost modelat dupa Arcul de triumf al lui Septimius Severus din Roma si a fost proiectat sa fie intrarea ceremoniala in palatul sau.
Fiind in apropiere de Pont Neuf-ul de peste Sena, am dat o tura si prin Gradina Luxemburg, denumită colocvial Jardin du Senate (Gradina Senatului).
Crearea ei a inceput in 1612, cand Marie de Medici, vaduva regelui Henric al IV-lea, a construit Palatul Luxemburg ca noua ei resedinta. Gradina de astazi este detinuta de Senatul francez, care se intruneste in acest palat, ce se intinde pe 23 de hectare si este cunoscut pentru peluzele sale, plimbarile marginite de copaci, terenurile de tenis, paturi de flori, modele de barci cu panze pe Grand Bassin octogonal, precum si pitoreasca Fantana Medici, construita în 1620.
Église de la Sainte-Trinité este o biserica romano-catolica situata pe locul d’Estienne d’Orves, construita intre 1861 si 1867 in timpul imparatului Napoleon al III-lea, in stil ornamentat neo-renascentist. Biserica a avut o legatura deosebita cu muzica franceza: a fost locul inmormantarii lui Gioachino Rossini, Hector Berlioz si Georges Bizet. Fatada acestei biserici a servit drept inspiratie pentru proiectarea Bisericii Saint-Jean-Baptiste din Quebec City si a Catedralei Sfantului Sacrament din Sacramento, California.
Église Saint-Augustin de Paris este o biserica catolica situata pe bulevardul Malesherbes si a fost construita intre 1860 și 1871 de arhitectul sef al orasului Paris, Victor Baltard. A fost prima biserica din Paris care a combinat un cadru din fonta, pe deplin vizibil, cu constructia din piatra. In 1886, Saint-Augustin a fost locul convertirii lui Charles de Foucauld, care a fost canonizat ca sfant de catre Papa Francisc la 15 mai 2022 si include o capela dedicata lui, in care se pastreaza confesionalul unde s-a intors la Biserica Catolica. Noi am vizitat-o exact cand se desfasura un concert de orga, absolut superb, la care am asistat pana la final, ca era pacat sa ratam asa o ocazie.
Panthéonul se afla in Cartierul Latin, pe varful Muntelui Sainte-Geneviève si a fost construit intre 1758 si 1790, dupa proiectele lui Jacques-Germain Soufflot, la ordinul regelui Ludovic al XV-lea al Frantei; regele a intentionat ca acesta sa fie de fapt o biserica inchinata Sfintei Genevieve, ce patroneaza Parisul, ale carei moaste urmau sa fie adapostite in biserica. Nici Soufflot, dar nici Ludovic al XV-lea nu au trait ca sa vada biserica finalizata. Panthéonul a avut o mare importanta in istoria Parisului: a fost si locul initial de inmormantare al Sfintei Genevieve, care a condus rezistenta in fata hunilor cand acestia au amenintat Parisul in 451.
In 1851, fizicianul Léon Foucault a demonstrat rotatia Pamantului prin construirea unui pendul de 67 de metri sub domul central, ce poate fi vazut si astazi, perfect functional.
Relicvarul Sfintei Genevieve a fost distrus in timpul Revolutiei, dar cateva relicve au fost gasite si restaurate in biserica, acestea aflandu-se acum in Biserica vecina Saint-Etienne-du-Mont, pe care am vizitat-o si este absolut superba. Ramasitele a multor personalitati franceze au fost transferate la Panthéon, printre ei aflandu-se si Victor Hugo, Voltaire, Alexandre Dumas, Jean Rousseau, Emile Zola, Marie Curie etc.
Place Vendôme, cunoscuta anterior ca Place Louis-le-Grand si, de asemenea, ca Place Internationale, este situata la nord de Gradinile Tuileries si la est de Biserica Madeleine. Aici se afla Coloana Vendôme reinaltata, pentru ca cea initiala din centrul pietei, ridicata de Napoleon I pentru a comemora Batalia de la Austerlitz a fost daramata la 16 mai 1871, prin decret al Comunei din Paris.
Aici, dupa deschiderea in 1875 a Palais Garnier pe cealalta parte a Rue de la Paix, centrul vietii ale modei pariziene a inceput sa graviteze in jurul Rue de la Paix si Place Vendôme (Hotel Ritz Paris aflat acolo, recent fiind decorul furtului Perlei Negre din episodul 1, sezonul 3, din serialul Netflix Lupin).
Palais-Royal este un fost palat regal francez situat vizavi de Luvru, numit initial Palais-Cardinal, a fost construit pentru cardinalul Richelieu intre 1633 si 1639 de catre arhitectul Jacques Lemercier. Richelieu l-a lasat ca mostenire lui Ludovic al XIII-lea, inainte ca Ludovic al XIV-lea sa i-o dea fratelui sau mai mic, Filip I, Duce de Orléans. Pe masură ce ducii de Orléans care au urmat au facut modificari atat de ample de-a lungul anilor, aproape nimic nu a mai ramas din designul original al lui Lemercier. Palais-Royal este acum sediul Ministerului Culturii, al Conseil d’État si al Consiliului Constitutional. Gradina centrala Palais-Royal (Jardin du Palais-Royal) este un parc public, iar arcadele sale gazduiesc magazine. Ce poate fi vizitat din acest palat ramane pentru lista viitoare, deoarece i-am vazut doar exteriorul si gradina.
Foarte aproape de noi se afla Parc Monceau, pe care l-am pastrat pentru a-l vizita in ultima zi a acestei aventuri. Parcul acesta a fost infiintat de Phillippe d’Orléans in 1778, care a decis sa creeze un parc public si l-a angajat pe scriitorul si pictorul Louis Carrogis Carmontelle pentru a-l proiecta. Ducele a fost un prieten apropiat al Printului de Wales, mai tarziu George al IV-lea, si un iubitor al tuturor lucrurilor englezesti si de aceea parcul este neobisnuit in Franta datorita stilului sau „englez”. Intentia gradinii a fost sa surprinda si sa uimeasca vizitatorii.
Gradina a fost terminata in 1779. Ea continea o piramida egipteana antica in miniatura, o colonada romana, statui antice, un iaz cu nuferi, un cort tatar, o ferma, o moara de vant olandeza, un templu al lui Marte, un minaret, o vie italiana, o grota fermecata si o cladire gotica. In plus, gradina avea slujitori imbracati in costume orientale si alte costume exotice, dar si animale neobisnuite, cum ar fi camilele. In lucrarea sa, Jardin de Monceau (1779), Carmontelle a scris: „Nu a fost deloc o gradina engleza …, ci exact ceea ce au spus criticii; sa puna laolalta intr-o singura gradina toate timpurile si toate locurile.” In 1797, Parcul Monceau a fost locul primului salt cu parasuta de matase, cand André-Jacques Garnerin a sarit dintr-un balon cu aer cald Montgolfier, aterizand in parcul unde s-a adunat o multime mare. In timp, dimensiunea parcului s-a redus la jumatate si din nebunia initiala a ramas doar iazul cu nuferi, paraul și „mormintele” fanteziei, inclusiv piramida egipteana, dar si multe statui. Claude Monet a pictat o serie de trei picturi ale parcului in primavara anului 1876 si alte trei in 1878. De asemenea, Hector Berlioz era foarte pasionat de acest parc.
Peretele lui “Te iubesc” este un monument dedicat dragostei, ridicat in gradina romantica din Piata Jehan Rictus, din Paris Montmartre.
Aceasta lucrare imaginata de Frédéric Baron si Claire Kito a devenit un loc de intalnire pentru indragostiti din intreaga lume, pentru a spune Te iubesc! in mai multe limbi. De aceea, nici noi nu am ratat sa ne facem cateva poze sub TE IUBESC-ul din limba romana, sa ne sarutam, sa ne spunem cat de mult ne iubim si cat de dornici suntem sa descoperim alte locuri minunate, ca acestea din Paris.